Sănătatea din Kosovo, nu ştie stânga ce face dreapta

santate-kosovo-0657.jpg

Sănătatea din Kosovo

Astăzi, RFI România difuzează un nou reportaj din seria „Mărturii despre lume”, un proiect realizat de RFI, France 24 şi Good Planet, cu sprijinul Comisiei Europene. Reportaje despre probleme de mediu, sănătate şi educaţie.

 Emisiunea de astăzi, în care abordăm problemele din sănătate în Kosovo, face parte din proiectul „Temoins du Monde”, care include 30 de reportaje din 10 ţări învecinate României sau aproape de aceasta – Albania, Kosovo, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia, Georgia, Moldova şi Ucraina.

Asculta varianta audio

AscultăDownload

Mărturii despre lume, în fiecare vineri de la ora 13.30 şi redifuzare duminică, de la miezul zilei. Aşadar, despre sistemul de sănătate din Kosovo, un domeniu în care toate lucrurile par abia la început. În primul rând trebuie spus că există un proiect de reformă în domeniu, numai că autorităţile locale par să nu prea ştie de unde să înceapă. Reprezentanţi ai instituţiilor internaţionale responsabile în domeniu sunt peste tot în Kosovo, dar sunt atât de multe probleme şi atât de puţine informaţii reale încât ai senzaţia de multe ori că fiecare lucrează pe cont propriu, încercând să rezolve câte ceva. Nu există, sau cel puţin asta rezultă din toate discuţiile, o bază de date la nivel naţional în sănătate. Iar acolo unde găseşti cifre, nici acestea nu par prea exacte. Nu sunt statistici, nu sunt destule spitale şi toată lumea mi-a spus că mai peste tot lipsesc medicamentele de bază. În plus, nici medici nu sunt de ajuns în Kosovo, mulţi putând fi găsiţi în state din Europa de vest. Pe cei care au mai rămas e greu să-i prinzi la o discuţie. Am încercat cu oficiali din echipa Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu cei de la UNICEF, de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Nimic, nimeni nu părea să aibă timp. La un moment dat am aflat că şeful programului Naţiunilor Unite pentru Populaţie e un român - Doina Bologa. Mi-am spus că am găsit omul potrivit – funcţia îi oferă o privire de ansamblu, e medic, deci cunoaşte domeniul, şi, în plus, vorbeşte româna, deci nu o să apară eventuale neînţelegeri sau distorsiuni de traducere. Numai că nu a fost să fie. Doina Bologa era la sfârşitul misiunii în Kosovo, urmând să preia o funcţie similară în Bosnia, iar la acea vreme era în concediu. Un schimb de mesaje pe internet m-a lămurit repede că ne despart mii de kilometri şi nu există nici o şansă pentru o discuţie faţă în faţă. Am fost îndrumat către adjunctul Doinei Bologa – medicul Visare Mujko-Nimani.Visare Mujhko Nimani E în Prishtina, mi s-a spus, şi sediul era la o sută de metri de hotelul unde stăteam. Asta am descoperit repede, numai că nu a fost la fel de uşor să şi stau de vorbă cu doamna Nimani. Nimerisem într-o perioadă de schimbări şi mai era şi la final termenul de întocmire a rapoartelor către instituţiile internaţionale. Până la urmă, am vorbit cu medicul Visare Mujko-Nimani, dar fără a o putea înregistra. Era nevoie de un milion de aprobări şi verificări, aşa că toate informaţiile obţinute, deşi oficiale, nu se regăsesc şi în format audio. În fine, după alte multe telefoane am găsit pe cineva dispus să vorbească cu mine. E tot medic şi lucrează la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. E din Kosovo şi se numeşte Sami Uka. Numai că Sami Uka era atât de ocupat încât a avut timp pentru un interviu doar în pauza unui seminar de specialitate, care se ţinea într-un hotel din centrul capitalei Prishtina. Aşa că discuţia a avut loc în barul hotelului, cu muzică de rigoare, cu zgomot de pahare şi chelneri gălăgioşi.

“Marea noastră problemă, aici în Kosovo, este faptul că încă ne luptăm cu reforma în sănătate. Reformă care e în derulare, dar îşi schimbă mereu direcţiile de acţiune, priorităţile. Asta se întâmplă prea des, din păcate, iar acum pare îndreptată mai mult spre alte sectoare din sănătate şi nu spre îngrijirea primară, cea care trebuie acordată mamei şi copilului. Noi, cei de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cerem mereu o concentrare pe acest domeniu pentru că ar fi cea mai ieftină şi cea mai potrivită metodă de a rezolva problemele. E un domeniu care priveşte pe toată lumea, numai că autorităţile au alte preocupări. Probabil că suntem una dintre ultimele ţări din lume care nu are un sistem de asigurări de sănătate”,Foto: Cristi Popescu

îmi spune medicul Sami Uka. Iar acest lucru se vede, mai ales când se adună datele la nivel central. Cifrele oficiale, cele ale instituţiilor internaţionale, arată că în Kosovo mortalitatea infantilă e în creştere, în contrast cu oricare altă ţară din Europa. Un raport al ONU demonstrează că există mal-nutriţie şi sub-nutriţie în cazul prea multor copii, astfel de situaţii afectând mai mult de 16 procente dintre copii. În comparaţie cu alte state din zonă, situaţia e dezastruoasă, de exemplu în Serbia acest procent fiind doar şapte la sută. Chiar dacă numărul deceselor infantile a scăzut în ultimii ani în Kosovo, ţara se află în continuare pe primul loc pe lista ţărilor europene la capitolul mortalitate infantilă. În 2011 s-au înregistrat 17,1 decese la 1 000 de născuţi vii – o scădere majoră faţă de 2000, când numărul deceselor era de 29 la 1 000 de născuţi vii.

“Din 2000, prin contribuţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi cu ajutorul medicilor din Kosovo, pe care nu trebuie să-i uităm şi care au un mare merit în îmbunătăţirea situaţiei, lucrurile s-au schimbat. Chiar dacă lucrează în condiţii precare de multe ori, chiar dacă nu au medicamente şi materiale sanitare şi în ciuda salariilor mici, medicii din Kosovo au făcut treabă bună. Am reuşit să scădem rata mortalităţii infantile, a scăzut şi numărul de decese pre-natale. Chiar dacă nu avem întotdeauna date credibile foarte exacte, sunt rezultate bune, cele mai bune de până acum” e de părere reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Sami Uka, Foto: Cristi Popescu Numărul mare de decese infantile în Kosovo rămâne un motiv de îngrijorare, din cauza mai multor factori, sunt de părere reprezentanţii OMS. Fenomenul trebuie privit în ansamblu, nu doar prin prisma sănătăţii şi a asistenţei medicale. Bunăstarea generală a copiilor şi familiilor din Kosovo, mediul, locuinţele şi alimentaţia, nivelul general de educaţie şi educaţia sanitară, condiţiile economice precum sărăcia şi şomajul, toate contribuie la mortalitatea infantilă, spune medicul Sami Uka. În ceea ce priveşte motivele de sănătate care produc o rată aşa de mare a mortalităţii infantile în Kosovo, datele ministerului sănătăţii vorbesc de  imaturitate fetală, 32% din cazuri, complicaţii în timpul sarcinii  -29%, anomalii congenitale – 6 procente şi infecţii - 2%. Cauzele acestui nivel de mortalitate sunt multe, dar cele care trebuie abordate în permanenţă sunt proasta îngrijire prenatală, lipsa serviciilor de prevenţie medicală şi de asistenţă medicală comunitară care ar trebui oferite în cadrul medicinei de familie, igiena precară din spitale, responsabilitatea individuală şi colectivă. La toate acestea se adaugă şi nepriceperea sau indecizia guvernanţilor, dă de înţeles medicul Sami Uka. L-am întrebat pe reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de ce nu există o linie clară a reformei în domeniu, de ce se schimbă mereu direcţia:

“De cele mai multe ori, de vină sunt tulburările şi schimbările politice. Se schimbă miniştri, sunt numiţi mereu alţi responsabili, nimeni nu pare să ducă ceva la capăt. Avem o strategie, noi cei de la OMS, avem obiective clare şi am stabilit că îngrijirea medicală primară e o piatră de temelie, un domeniu foarte important. Dar în ciuda tuturor acestor lucruri, problema nu e abordată aşa cum s-ar cuveni. Îngrijirea primară e în responsabilitatea autorităţilor locale, a municipalităţilor, care de multe ori fac altceva cu banii pe care îi au. Nu îi interesează în primul rând chestiunea sănătăţii, de nici un nivel. Aşa că şi fondurile alocate sunt pe măsură. La nivel general, în regiunea Balcanilor, avem cel mai scăzut procent din produsul intern brut alocat sănătăţii, undeva între cinci şi şase la sută”Foto: Cristi Popescu

De cealaltă parte, oficiali din ministerul kosovar al sănătăţii spun că instituţia a aprobat o strategie de îngrijire a sănătăţii copiilor ce cuprinde mai multe măsuri. Toate acestea vor influenţa în mod direct rata deceselor infantile şi vor reduce mortalitatea şi morbiditatea în rândul populaţiei, ca obiectiv cheie. "Am adoptat strategia pentru sănătatea copiilor şi pentru sănătatea reproductivă a adolescenţilor prin instituirea unei dispoziţii cu privire la asistenţa medicală de bază pentru fiecare nou-născut, îngrijirea bebeluşilor născuţi prematur şi cu greutate mică, stabilirea unui sistem de monitorizare şi evaluare privind îngrijirea mamei şi noului-născut", anunţă reprezentanţii Ministerului Sănătăţii din Kosovo. Numai că până la rezultate e cale lungă, deocamdată sunt doar declaraţii şi câteva fraze scrise într-o aparentă strategie de reformă a sănătăţii. Reformă care a început în 2000, cu 12 ani în urmă faţă de momentul realizării reportajului. Lucrurile s-au mai mişcat puţin, putem aduna câteva rezultate care să mai îndulcească şi îmbunătăţească tabloul general, mi-a spus medicul Sami Uka:

“Avem rezultate, nu putem spune că nu s-a schimbat nimic în domeniu. Am reuşit să stabilim un sistem de specializare în medicina primară şi care funcţionează destul de bine la ora actuală. Avem rezultate mulţumitoare în ceea ce priveşte procesul de imunizare a populaţiei. Nouăzeci la sută dintre copiii nou născuţi sunt vaccinaţi acum. Mai avem însă destule de făcut, de exemplu e o luptă grea şi continuă pentru a combate corupţia în domeniul medical, pentru a convinge lumea să renunţe la sistemul bacşişurilor date medicilor. Nu e uşor pentru că, aşa cum v-am spus, nu avem un sistem de asigurări de sănătate”.

Medicul Sami Uka spune că reforma în sănătate e vitală, în special e nevoie de dezvoltarea centrelor de asistenţă medicală comunitară şi de familie, acolo unde oamenii ajung întâi. "Reducerea mortalităţii infantile este un proces lung şi laborios, dar în comparaţie cu ţările europene din a căror familie Kosovo pretinde că face parte, nu este loc de autosatisfacţie. În momentul de faţă, rămânem în rândul ţărilor cu niveluri inacceptabile la capitolul deceselor infantile", recunosc oficialii din Ministerul Sănătăţii de la Prishtina. "Mortalitatea rămâne ridicată, dar s-au observat unele îmbunătăţiri. Kosovo este departe de nivelul Finlandei, Austriei şi Elveţiei, ţări care au cea mai scăzută rată de mortalitate infantilă din Europa. În Kosovo, procentul se apropie de cifrele din Macedonia, dar stă mai bine decât Turcia, Armenia, Kazahstan, Georgia şi Kârgâstan, care au o mortalitate infantilă mai mare decât cea din Kosovo", sunt de părere aceiaşi oficiali. Potrivit datelor Organizaţiei Naţiunilor Unite, decesele infantile din Turcia au fost de 24 la 1 000 de născuţi vii în perioada 2005-2010, în Albania 18, în Macedonia 14,7, în Serbia 11,7, în Croaţia 6, în Cipru 4,6, iar în Muntenegru 8,7 la o mie de copii născuţi vii. Aşa că pentru Kosovo, sunt de părere cei care încearcă să schimbe situaţia în sănătatea din ţară, ce se petrece acum ar cam fi o ultimă şansă de remediere. Totul depinde însă de punerea la punct şi aplicarea sistemului public de asigurări de sănătate.

“Sperăm că e ultima încercare de a reuşi în domeniu, să ducem la capăt reforma în sănătate. Lucrăm cu cabinetul ministrului şi ne aşteptăm ca în final să avem o sănătate sănătoasă, dacă pot să spun aşa, un sistem care să răspundă la cererile şi nevoile populaţiei. Şi suntem convinşi şi că odată cu apariţia unui sistem de asigurări de sănătate o să reducem gradul de corupţie în domeniu. Medicii nu o să mai fie obligaţi să ceară şi să ia bani de la pacienţi. Cât priveşte sprijinul din partea oficialităţilor, aş putea spune că sunt alături de noi, chiar dacă nu în totalitate. Suntem pe acelaşi drum, chiar dacă nu acceptă toate propunerile şi soluţiile pe care noi le oferim. Trebuie să negociem de multe ori, dar în mare pot spune că suntem pe acelaşi drum şi că avem o strânsă colaborare cu ministrul sănătăţii” îmi spune medicul Sami Uka.Sami Uka si Catalin Lenta , Foto: Cristi Popescu

În fine, problemele de care îmi vorbeşte reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sunt doar o parte din multele hibe ale sistemului de sănătate din Kosovo. În primul rând, nu sunt bani şi nu sunt medicamente. Şi nu există informaţii corecte în domeniu. Mă întorc la discuţia, chiar dacă neînregistrată, cu medicul Visare Mujko-Nimani, de la Programul ONU pentru Populaţie. Autorităţile dau bani pentru orice altceva, dar nu pentru a schimba lucrurile în sănătate, îmi spune doamna Mujko-Nimani. Prioritatea guvernului e să construiască autostrăzi, deocamdată două, cea mai importantă fiind spre Albania. Iar din această cauză suferă toţi kosovarii care au nevoie de îngrirea sănătăţii. Nu o dată şi ONU, şi Uniunea Europeană, şi-au arătat şi exprimat clar îngrijorarea în legătură cu starea de sănătate a populaţiei din Kosovo. Şi au cam rămas doar cu declaraţiile pentru că autorităţile de la Prishtina s-au făcut că nu aud. Aşa că, de nevoie, instituţiile internaţionale au început ele să rezolve problemele. În 2007 – 2008 a început un program de îmbunătăţire a calităţii vieţii mamei şi copilului în Kosovo. Finanţarea a venit din Luxemburg, iar după patru ani de luptă s-a văzut câte ceva, dar mai rămân o mulţime de probleme de rezolvat. Aşa că programul mai continuă patru ani, iar banii vor veni tot din partea Luxemburgului. Au fost mai multe cursuri cu asistenţii medicali care lucrează în domeniul medicinii primare. Au fost căutate mamele care au născut şi au fost învăţate cum să îşi îngrijească copiii, cum să îi hrănească şi să îi ducă la medic, pentru consult şi vaccinare. În program au fost alcătuite echipe care să se ocupe de educaţia sexuală, mai ales că în şcolile din Kosovo nu se vorbeşte deloc despre acest lucru. Tinerii au primit prezervative, astfel că numărul cazurilor de contaminare HIV SIDA a scăzut considerabil în ultimii ani. Din banii veniţi de peste hotare au fost cumpărare produse contra-ceptive, care au fost donate Ministerului Sănătăţii. E adevărat, recunosc cu jumătate de gură reprezentanţii ONU şi UNICEF, nu toate acestea au fost împărţite celor care aveau nevoie. De multe ori, spun ei, produsele respective au fost luate de un oficial sau altul din Ministerul Sănătăţii şi duse pentru vânzare în magazinele sau clinicile proprii. Tot din banii veniţi din Luxemburg au fost tipărite şapte ghiduri de practică medicală şi au fost cumpărate medicamente care au fost împărţite gratuit celor care aveau nevoie de ele şi nu le-ar fi putut cumpăra. La ora actuală, programul înseamnă mai mult activităţi în şcoli şi există şi o direcţie de acţiune care îi priveşte pe copiii care părăsesc sistemul de învăţământ. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt din rândul minorităţii RAE, adică romi.Foto: Cristi Popescu

Revenind la problemele generale ale sănătăţii bolnave din Kosovo, puţină lume e dispusă să vorbească despre sistem, despre cum nu funcţionează şi cum nu se implică mai deloc autorităţile, indiferent de nivel. Multă lume are probleme de sănătate din cauza poluării excesive cu praf de cărbune şi substanţe toxice care rezultă din arderea acestora. Pentru că, aşa cum spuneam în reportajul anterior, Kosovo îşi produce aproape în totalitate electricitatea prin arderea lignitului. Şi cum o bună parte dintre kosovari locuiesc în centrul ţării, în Prishtina sau în împrejurimi, acolo unde sunt şi centralele, mulţi se îmbolnăvesc. Au astm, fibroză sau mor de cancer pulmonar. Mă întorc la discuţia cu medicul Sami Uka, de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii:
“Lucrăm în cadrul proiectului nostru comun, al OMS şi Programului Naţiunilor Unite pentru Sănătate, sub coordonarea Ministerului Sănătăţii, iar finanţarea vine din partea guvernului din Luxemburg. În 2013 trebuie să facem o evaluare de mediu în zona Obilici, lângă capitală, acolo unde funcţionează centralele pe cărbune, pentru că impactul funcţionării lor e major şi grav. Ştim că oamenii din zonă se îmbolnăvesc din cauza poluării şi mor tineri. Mai facem o evaluare de mediu şi a stării de sănătate a populaţiei din Mitroviţa, zonă în care funcţionează industria grea şi cea chimică. Ce vom face după şi cu ce bani, vom vedea” spune medicul Sami Uka.
Foto: Cristi Popescu
Până la stabilirea unor acţiuni clare mai e mult şi e nevoie de sume importante pentru sănătatea din Kosovo. Întrebi un kosovar obişnuit ce crede despre domeniu şi dintr-o dată îl vezi supărat şi încruntat. Mai ales că trebuie să-şi cumpere singur medicamentele. Oamenii sunt supăraţi şi din cauza serviciilor de proastă calitate, sunt deranjaţi de atitudinea indiferentă a cadrelor medicale şi de lipsa medicamentelor. Chiar dacă fondurile guvernamentale insuficiente reprezintă o sursă majoră a problemelor din sănătate, dificultăţile financiare nu pot justifica tratamentul nepotrivit la care sunt supuşi pacienţii în multe clinici. Pacienţii spun că medicii îi sfătuiesc de obicei să-şi trateze problemele în altă parte – adică în vreuna din numeroasele clinici private care s-au înmulţit în Kosovo de la încheierea conflictului din 1998-1999. Numeroşi medici lucrează atât în unităţile medicale de stat, cât şi la concurenţii privaţi, fapt ce reprezintă un posibil conflict de interese. Numai că asta nu pare a fi o problemă pentru nimeni în Kosovo.

 

Un documentar de Cătălin Lenţa