Lacul Prespa, Macedonia. După zeci de ani de poluare, a început curăţenia

mediu-0371.jpg

Lacul Prespa - Foto: Cristi Popescu

Lacul Prespa din Macedonia nu e unul din cele mai mari din Europa. De fapt, nici nu e numai al Macedoniei, pentru că cei aproape 300 de kilometri pătraţi sunt împărţiţi de Macedonia, aproape două treimi, Albania şi Grecia. 

Iar fiecare ţară îşi împarte cam la fel poluarea pe care o varsă în lacul Prespa. În cazul Greciei, ţară din Uniunea Europeană şi cu norme mai stricte în chestiuni de mediu, lucrurile s-au mişcat mai repede.

ASCULTAŢI VARIANTA AUDIO:

Un documentar de Cătălin Lenţa

AscultăDownload

De ceva vreme însă a început un program între cele 3 state pentru a curăţa apele, iar Macedonia se poate lăuda deja cu două reuşite – un program ambiţios şi se pare destul de eficient de colectare a deşeurilor din toate localităţilor de pe malul lacului, dar şi cu scăderea gradului de poluare cu substanţe chimice. Şi asta pentru că în zonă sunt cele mai întinse livezi cu meri din Macedonia, iar fermierii folosesc mari cantităţi de pesticide. Care, la fiecare ploaie, erau duse în lac. Aşa că autorităţile, unele la nivel internaţional, altele în plan local, au pus la punct câteva planuri de acţiune care dacă nu să cureţe apele, măcar să evite poluarea lor şi mai accentuată. E adevărat că discuţiile au început acum 12 ani, din care 10 au fost necesari negocierilor care să ducă la semnarea unui acord. Aşa că programul în sine are o vechime de numai 2 ani.

Prespa este unul dintre cele mai vechi lacuri din lume. Vârsta estimată este de peste 5 milioane de ani, iar împreună cu lacul Ohrid, care se alimentează din Prespa, formează un sistem unic din mai multe puncte de vedere – ecologic, hidrologic şi morfologic, fiind vorba de sisteme aşa numite carstice, legate între ele. Cât există lacul Prespa există şi lacul Ohrid. Dacă se întâmplă ceva rău cu primul, suferă direct şi al doilea, care e cu o sută şaizeci de metri mai jos. Prespa e acum principala sursă de apă pentru lacul Ohrid”, spune Dimitria SEKOVSKI, manager al proiectului care trebui să cureţe lacul Prespa şi zona din jurul acestuia. Din partea Macedoniei, proiectul e coordonat de ministerul mediului şi pus în practică alături de specialişti de la Programul pentru Dezvoltare al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Foto:Cristi Popescu

Zeci de specii unice sunt în pericol. Vor dispărea, dacă nu se schimbă ceva, spun ecologiştii

 

Din ce se ştie până acum, în zona lacului Prespa trăiesc mai mult de două mii de specii de animale, peşti, plante şi păsări. Unele dintre acestea, spun specialiştii, sunt unice, nu se mai regăsesc nicăieri pe pământ. Iar multe dintre ele sunt în pericol pentru că timp de zeci de ani nimeni nu a făcut nimic ecologic. Toate gunoaiele se duceau în apă. A cum există mai multe ţinte pe care şi le propun cei care lucrează la însănătoşirea lacului Prespa.Dimitria SEKOVSKI, Foto:Cristi Popescu

În mod cert nu putem influenţa condiţiile hidro-meteorologice, dar putem face multe în ceea ce priveşte activităţile umane care se desfăşoară în zona care cuprinde bazinul lacului. De exemplu, să îmbunătăţeşti practicile în domeniul agriculturii, în ceea ce priveşte exploatarea pădurilor, în gestionarea deşeurilor solide, dar şi în ce priveşte folosirea apei de către comunităţile locale şi de către fermieri. Facem orice este nevoie pentru a reduce presiunea pe care activitatea umană o exercită asupra bazinului lacului Prespa. Putem să reducem cantitatea de pesticide folosită în livezile din zonă, putem să scădem cantităţile de îngrăşăminte chimice, putem scădea cantitatea de apă folosită pentru irigaţii. E adevărat că lucrurile nu se întâmplă peste noapte, dar suntem prezenţi şi acţionăm în zonă din 2004, iar după 8 ani putem face dovada unor schimbări în bine, spune reprezentantul Programului pentru Dezvoltare al Organizaţiei Naţiunilor Unite.Foto:Cristi Popescu

Început în iunie anul acesta, proiectul durează şase ani şi este finanţat în mare parte cu bani care vin din Elveţia. Una peste alta, vor fi cheltuiţi aproape cinci milioane de euro.

Lacul Prespa pierde în mod constant cantităţi uriaşe de apă proaspătă prin sistemul carstic care îl leagă de lacul Ohrid, ceea ce înseamnă că în anii cu precipitaţii puţine, aşa cum se întâmplă în ultima vreme, sau când râurile nu aduc suficientă apă în lac, nivelul apei în Prespa scade mult şi rapid”, mi-a spus Dimitria SEKOVSKI. Şi are dreptate. La două zile după discuţia din capitala Macedoniei, am fost în sud, chiar pe malul lacului Prespa. În anii buni, la câţiva metri de mal, în apă, sunt câţiva copaci.Foto:Cristi Popescu

Acum, copacii sunt pe mal, la aproximativ cinci metri de locul unde începe apa. Cât despre apă, e greu să spui, fără analize, dacă e bună sau nu pentru că nu am avut curajul să şi gust din ea. La prima vedere, e un lac ca oricare altul, cu peşti în el, chiar lângă mal. Iar asta ar putea însemna că prima fază a proiectului, adică de reducere a cantităţii de deşeuri deversate în lac, a avut succes. Nu am văzut gunoaie care să plutească pe apă, dar pentru substanţele care otrăvesc apa sigur ar fi fost nevoie de analize. Iar analizele le fac, în afară de specialiştii în chestiuni de mediu, reprezentanţii societăţii comunale de gospodărie din Resen, cel mai mare oraş din zonă. De fapt şi zona din jur, în care trăiesc aproape 20.000 de macedoneni, se numeşte la fel. Iar societatea respectivă se ocupă de curăţenie în toată regiunea, adică strânge deşeurile, inclusiv cele chimice, şi a început un program de educaţie ecologică pentru locuitori.

 

Milioane de euro pentru salubrizare

 

La începutul proiectului, ne ocupam doar de oraşul Resen, pe care îl acopeream aproape în totalitate. Adică puteam colecta aproape sută la sută deşeurile din oraş, spune MUZAFER MURATI, directorul societăţii comunale de gospodărie din Resen. În scurt timp însă am extins serviciile în toată zona, care se numeşte municipalitate. E vorba de 44 de sate, mai mari sau mai mici. Numai că cinci dintre ele sunt locuite temporar, doar vara, aşa că putem spune că ne ocupăm de strângerea deşeurilor din 39 de sate. Iar oamenii au înţeles că nu mai trebuie să arunce gunoiul oriunde, mai ales pe malul râurilor, aşa cum o făceau până nu de mult. Iar asta înseamnă apă mai curată pentru lacul Prespa, spune directorul Murati. Mai mult chiar, după primele contracte în satele din jurul oraşului Resen, au venit primarii şi oamenii din celelalte aşezări să ceară să fie incluse şi acestea în program. Chiar dacă asta presupune cheltuieli pe care nici un ţăran din zonă nu le avea înainte.

Foto:Cristi Popescu

La început a fost nevoie să facem nişte calcule, pentru a vedea cât costă serviciile noastre, ţinând cont şi de puterea de plată a sătenilor. În Resen se calculează nu pe cap de locuitor sau pe kilogram de deşeuri, ci pe metru pătrat, asta e regula în Macedonia. Pentru casă se plăteşte un dinar şi şaizeci la oraş şi un dinar optzeci la ţară. Cît priveşte curtea sau grădina, în oraş se plăteşte 0,3 dinari, iar la ţară 0,4 dinari, şi asta pentru fiecare metru pătrat. Diferenţa vine din costurile de transport, din gospodărie până la groapa ecologică de gunoi. Chiar şi la aceste preţuri, putem spune acum că reuşim să strângem între 70 şi 75 la sută din deşeurile din sate, ceea ce e chiar mai bine decât în oraşe, spune directorul MUZAFER MURATI. Trebuie spus şi cam cât înseamnă asta în euro. Un euro face aproximativ şaizeci de dinari macedoneni. Aşa că pentru o gospodărie medie din zona Resen, în fiecare lună trebuie plătită suma de aproximativ cinci sau şase euro, ceea ce nu e chiar puţin într-o ţară în care salariul mediu e de 330 de euro lunar. Din discuţie am aflat şi de ce are atâta succes proiectul, chiar la costurile anunţate – pentru că de fapt aplicarea regulilor este o obligaţie şi nu o opţiune. Odată ce un sat vrea să facă parte din program, lucrurile sunt discutate şi stabilite în consiliul local respectiv şi devin obligatorii. Astfel că toţi sătenii sunt obligaţi să încheie contracte cu societatea comunală de gospodărie şi să şi plătească, chiar dacă asta se face uneori cu întârziere. Şi când apare întârzierea, vine şi amenda, astfel că la ora actuală cam 10 până la 15 procente dintre contracte sunt dublate de hârtii care îi anunţă pe restanţieri că au de plătit ceva în plus. Procentul e însă unul destul de mic, mi-a spus MUZAFER MURATI, pentru că oamenii din zonă au înţeles în final că nu există altă cale de urmat.MUZAFER MURATI, Foto:Cristi Popescu

Oamenii care trăiesc în localităţile din jurul lacului Prespa sunt diferiţi de cei din alte regiuni ale Macedoniei. Şi asta pentru că nu există diferenţe mari, nici de mentalitate, nici de nivel de trai, între cei care locuiesc în oraşe şi cei care trăiesc la ţară. Aşa că toată lumea înţelege că există o problemă cu poluarea, problemă care îi îngrijorează şi care trebuie rezolvată. Aşa că implementarea proiectului nu a întâlnit prea multe obstacole”.

Estimez că peste cinci ani vom reuşi să strângem aproape în totalitate deşeurile din municipalitatea Resen, iar asta nu înseamnă doar gunoiul menajer. Şi mă refer şi la substanţele chimice periculoase pentru mediu care sunt folosite de fermierii din zonă, adică la pesticide. Şi vom reuşi pentru că pe de o parte există infrastructura necesară, alături de înţelegerea populaţiei, iar de cealaltă parte sunt reglementările obligatorii ale Uniunii Europene în chestiuni de mediu. Aşa că peste cinci ani, când această problemă va fi în mare parte rezolvată, o să putem trece la etapa următoare, ceea ce înseamnă colectarea selectivă a deşeurilor, după criterii europene. Sigur că facem asta şi acum, dar la o scară mică, mi-a spus MUZAFER MURATI, directorul societăţii comunale de gospodărie din Resen.

 

Muncă de convingere cu fermierii din Resen

 

Până la colectarea deşeurilor după criterii europene, rămâne însă o problemă – cantităţile mari de deşeuri organice aruncate de multe ori la întâmplare, de cele mai multe ori pe malul râurilor sau chiar în apă. Cum spuneam, zona Resen e bogată în livezi de meri, iar fermierii vând aproape totul la export. Numai că sunt ani mai puţin buni pentru afaceri, când preţurile sunt mici, şi atunci fermierii nu vând. Preferă să arunce merele, astfel că în anumiţi ani aşa se întâmplă cu mii şi mii de tone de mere. Experţii de la Programul pentru dezvoltare al ONU estimează că uneori e vorba de zece mii de tone de mere aruncate, care se strică şi poluează mediul.Foto:Cristi Popescu

Sunt multe livezi în regiunea Prespa, iar proprietarii lor, reuniţi într-o asociaţie, sunt implicaţi în activităţile proiectului nostru, care înseamnă că învaţă lucruri noi, de exemplu noi metode de folosire a pesticidelor şi îngrăşămintelor, dar şi o mai raţională utilizare a apei pentru irigaţii, spune Dimitria SEKOVSKI, directorul programului de mediu în zona lacului Prespa.Foto:Cristi Popescu

Cu ajutorul proiectului nostru, am instalat, de exemplu, laboratoare agro-chimice, care îi ajută pe fermieri să calculeze cu precizie compoziţia solului din punct de vedere al nutrienţilor, aşa cum sunt fosforul şi azotul. Iar cu aceste informaţii ştiu exact ce cantitate de îngrăşăminte chimice să folosească, aşa încât merii să primească cât au nevoie şi în acelaşi timp să evite poluarea mediului cu excesul de îngrăşăminte, mi-a spus Dimitria SEKOVSKI. Şi asta nu e totul. Ai pus îngrăşămintele, ai folosit pesticidele şi ce faci acum cu ambalajele, care sunt extrem de toxice şi ele? De cele mai multe ori, acestea erau aruncate la întâmplare, în cel mai bun caz la groapa de gunoi. Numai că Macedonia vrea să intre în Uniunea Europeană şi fermierii nu mai au voie să facă aşa ceva. Astfel că a apărut ideea unui serviciu specializat de colectare a acestui gen de deşeuri toxice. Serviciu care a fost pus pe picioare şi este îndeplinit tot de societatea de gospodărie comunală din Resen.Foto:Cristi Popescu

Nu aş spune că e vorba de un proiect paralel, ci mai degrabă e o parte a proiectului mai mare, una complementară, a celui privind managementul deşeurilor solide. Aşa că recent am început un program care priveşte aşa numitele deşeuri periculoase, adică ambalajele în care au fost pesticidele folosite în livezile de meri, spune MUZAFER MURATI, directorul societăţii comunale de gospodărie din Resen.

E vorba de o ameninţare deloc neglijabilă pentru sănătatea oamenilor, a solului şi a apelor din regiune. Vorbim de un proiect integrat de colectare a deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, aşa că am început prin a cumpăra câteva maşini special echipate pentru astfel de deşeuri. Regulile sunt mult mai stricte în acest domeniu, nu puteam folosi orice camion pentru gunoi. Am început proiectul în şapte sate, de fapt în şapte zone rurale. În paralel cu strângerea ambalajelor de la pesticide am început şi câteva cursuri la care vin fermierii din cele şapte zone, unde învaţă despre cum să folosească aceste substanţe şi mai ales ce să facă cu ambalajele după ce le golesc, spune MUZAFER MURATI.Foto:Cristi Popescu

Proiectul e bun şi de aceea Asociaţia fermierilor din Prespa e parte a lui, spune STEVCE RADEVSKI, care e preşedintele asociaţiei. De altfel e şi cel mai mare producător de mere din regiune, pentru că are aproape şase hectare de livadă, iar cantitatea de îngrăşăminte şi pesticide folosite nu e deloc de neglijat. Deocamdată sunt 400 de membri în asociaţie şi probabil toţi atâţia fermieri pe dinafară.

Încercăm să-i convingem şi pe ceilalţi să sprijine proiectul, pentru că nerespectarea normelor de mediu ne afectează pe toţi. Avem de gând să contribuim şi noi în aşa fel încât nu peste mult timp să avem câte un centru de colectare a deşeurilor toxice în fiecare sat. Iar pentru asta suntem dispuşi să contribuim şi financiar”.

Deocamdată e mai mult o muncă de lămurire cu fermierii, împărţim pliante despre proiect, discutăm cu ei. Trebuie să convingem lumea că există un pericol, că nu poţi arunca oriunde astfel de deşeuri. Cât despre costuri, asta e. Un proiect de acest gen implică şi nişte cheltuieli, mai trebuie să discutăm cu lumea, nu avem ce face spune STEVCE RADEVSKI. Cât priveşte costurile suplimentare, care ar putea apărea odată cu aplicarea unor norme de mediu mai stricte, preşedintele asociaţiei fermierilor din Resen ştie că fiecare va scoate mai mulţi bani din buzunar. Numai că tot el recunoaşte că o parte dintre cheltuielile lor actuale au fost suportate de instituţiile internaţionale care susţin proiectul, aşa cum e şi înfiinţarea acelor laboratoare agro-chimice pentru analiza solului.STEVCE RADEVSKI, Foto:Cristi Popescu

Aşa că în schimb trebuie să dea şi ei ceva. Sau să facă ceva. De exemplu, să încerce să nu mai arunce oriunde ambalajele rămase de la substanţele otrăvitoare, care până nu demult puteau fi găsite oriunde – la marginea livezilor, pe câmp sau chiar în râurile care străbat zona. E adevărat că o parte din gunoaie erau arse, îmi spune şeful fermierilor din zona Prespa, numai că acum nu mai e voie să facă aşa ceva.

Ca să fiu sincer, anumite cantităţi le ardeam în curte, dar nu mai pot face asta. Iar o altă parte dintre gunoaie pur şi simplu le aruncam. Aşa că pur şi simplu le strânge, şi aşteptăm să se extindă şi în vecinătate proiectul acela, cu maşina special echipată care vine să ia ambalajele toxice. La ora actuală nu există un punct de colectare aici, dar am vorbit cu directorul societăţii de gospodărie comunală din Resen şi ştiu că nu mai durează prea mult” , susţine STEVCE RADEVSKI, preşedintele asociaţiei fermierilor. În afară de aceste planuri, care nu depind numai de ei, cei din Asociaţia Fermierilor din Prespa se gândesc să mai strângă ceva bani, şi cu ce vor mai pune autorităţile locale şi internaţionale, să mai cumpere câte ceva. Până acum, pe banii celor de la programul Naţiunilor Unite pentru dezvoltare, au fost construite şapte staţii meteorologice în miniatură, care le arată de unde bate vântul şi cu ce viteză, când va ploua şi cât. Iar asta îi ajută să folosească mai puţine substanţe chimice, adică exact cantităţile de care au nevoie merii.

 

În Macedonia e greu să distrugi deşeurile periculoase

 

O nouă discuţie în Resen cu directorul societăţii comunale de gospodărie lămureşte viitorul proiectului. Odată cu dezvoltarea programului, adică după ce se vor găsi mai mulţi bani pentru el, nu va mai fi vorba doar de şapte puncte de colectare a deşeurilor periculoase. E adevărat, spune MUZAFER MURATI, directorul societăţii comunale de gospodărie din Resen, nu o să amenajeze câte un astfel de centru chiar în fiecare sat pentru că nu ar fi rentabil din punct de vedere economic. Aşa că există planuri pentru aproximativ 30 de puncte de colectare a deşeurilor periculoase, asta ţinând cont de distanţa dintre plantaţiile de meri şi de cantitatea folosită de fiecare fermier.Foto:Cristi Popescu

Faptul că strângem ambalajele periculoase nu înseamnă că treaba noastră s-a terminat. De adunat, le adunăm, important e ce facem cu ele. Aşa că am cumpărat o maşină specială de compactat şi am construit o groapă specială de depozitare, lângă cea mai mare, pentru deşeurile obişnuite. E o construcţie de alt gen, care respectă toate normele de mediu, cu izolaţii speciale, în aşa fel încât substanţele toxice să nu poată să se scurgă în sol. Deocamdată asta e soluţia pe care am găsit-o, să sigilăm deşeurile periculoase, dar mai căutăm şi altele, care să permită neutralizarea lor, distrugerea lor. Există posibilitatea arderii, numai că asta se poate face doar în instalaţii speciale, în incineratoare de mare putere. Iar în toată Macedonia există un singur incinerator, în capitala Skopje. Din Resen şi până în capitală sunt mai mult de 200 de kilometri, aşa că nu e rentabil să duci deşeurile periculoase până acolo. La ora actuală există un plan naţional de construire a mai multor centre zonale de incinerare a deşeurilor, dar mai e cale lungă. Aşa că deocamdată le depozităm în condiţii de maximă siguranţă, a adăugat directorul MURATI. Cât priveşte finalizarea în timp a acestor proiecte, e greu de spus când va deveni realitate. Construcţia noilor centre de colectare, dotarea cu maşini speciale pentru ambalaje toxice şi construirea unor mini-incineratoare locale costă. Iar bugetele, şi cel local, şi cel naţional al Macedoniei, nu sunt prea generoase. Deocamdată într-o ţară care se vrea în Uniunea Europeană există mai multe idei bune decât fonduri.

Întors în capitala Macedoniei, am fost din nou la cei care conduc din Skopje proiectul din zona lacului Prespa. Am vrut să facem un calcul, chiar dacă nu foarte exact, al rezultatelor cu care se pot lăuda. Fără a uita de unde s-a început, adică de la o zonă total dezinteresată de chestiuni de ecologie, l-am întrebat pe şeful programului, DIMITRIA SEKOVSKI, cu ce se poate lăuda:Foto:Cristi Popescu

Cu un grad foarte mare de certitudine, pot spune că am reuşit să reducem presiunea asupra mediului, şi vorbesc despre substanţele poluante ori cele care nu au ce căuta în apa lacului. Dar pentru a putea observa o îmbunătăţire din punct de vedere ecologic, a condiţiilor de viaţă din lac, o perioadă de numai opt ani este prea scurtă. De obicei e nevoie de o perioadă de trei sau patru ori mai lungă decât cea în care s-a produs degradarea pentru a putea vedea o revenire, o îmbunătăţire. Aşadar, e un proiect pe termen lung. Cred totuşi că în aceşti ani, până în 2018, cât durează proiectul, vom putea vedea unele mici schimbări în bine. Cât priveşte impactul pe termen lung, pentru noi e important să creăm instituţiile şi capacităţile locale care să ducă lucrurile mai departe, să supravegheze proiectele şi să facă raportările de rigoare nu numai către autorităţile locale, ci şi către Uniunea Europeană şi către instituţiile finanţatoare”,  susţine DIMITRIA SEKOVSKI.Foto:Cristi Popescu

Una peste alta, să tragem linie şi să socotim. Idei există, bani se mai găsesc, instituţiile necesare au fost înfiinţate şi lumea începe să înţeleagă că ceva trebuie schimbat. Aşa că după primele faze ale proiectului din zona lacului Prespa se pot contabiliza rezultatele. În primul rând vorbim de o scădere cu 30 de procente a cantităţilor de pesticide folosite de fermieri, şi asta în fiecare an. Există o mulţime de alte planuri generale de acţiune, care aşteaptă doar să le vină vremea să fie puse în aplicare. Au început să fie făcute tot mai multe studii în regiune, despre impactul negativ al activităţilor umane. Iar oamenii au început să îşi pună întrebări despre viitorul ecologic al zonei, care e şi una importantă din punct de vedere turistic pentru Macedonia.