FOTOGALERIE Succesul Poloniei în faţa crizei: IMM-urile

oras.jpg

Varşovia – un oraş complet ocolit de criză. Foto: Ioana Haşu

Polonia e singura ţară europeană ocolită de recesiune, în ciuda crizei care a marcat economia statelor membre în 2011. Cu o creştere de 4,2% în ultimul trimestru, Polonia anunţă că deficitul bugetar în 2012 va fi în jurul a 3 procente din Produsul Intern Brut, iar datoria publică nu va depăşi 52%. Scopul e de a aduce datoria publică sub pragul de 48% din PIB până în anul 2015. Cheia succesului pare să fie atragerea fondurilor europene, dar mai ales numărul mare de IMM-uri, care au susţinut piaţa internă.

Ioana Haşu a fost la Varşovia – un oraş complet ocolit de criză şi a stat de vorbă cu economişti, oficiali, dar şi mici întreprinzători.

„O să visez la crize ca asta cât trăiesc“

 „Să fiu sincer, îmi place criza asta. Am visat la aşa o criză toată viaţa, mai ales în timpul comunismului. Mă plimb prin centrul Varşoviei şi nu-mi vine să cred că aşa arată criza în Polonia. E plin de cafenele în care oamenii stau de vorbă cu orele, restaurantele sunt pline, magazinele la fel, când te duci la cumpărături nu găseşti un loc de parcare, oamenii cheltuie bani, cumpără. Polonezii sunt uneori mai bine îmbrăcaţi decât la Washington. Ce se întâmplă e un vis devenit realitate şi o să visez la crize din astea cât trăiesc. Sunt jurnalist şi economist, am tot ce-mi trebuie, am mai mult decât am crezut că voi avea vreodată. Doctoriţa mea are 26 de ani, a terminat studiile în Olanda – în mentalitatea ei e firesc să circulăm liber, să nu existe piedici în calea studiilor, să ai acces la informaţie. Oameni ca ea sunt viitorul şi nu sunt puţini. Asta nu e criză. Ăsta e un vis.“

Ce aţi citit este doar o parte din răspunsul lui Janusz Grobickiexpert la Centrul de Analize Adam Smith. Este primul ONG solid din Polonia, înfiinţat în septembrie 1989, de un grup de intelectuali anticomunişti, imediat după pactul care a dus la tranziţia spre democraţie.

Sediul organizaţiei e pe o stradă din centru – un mic Champs Elysées al Varşoviei, mărginit pe ambele părţi de zeci şi zeci de magazine mici. Magazine de zece metri pătraţi cu suveniruri pictate manual, cafenele cu atmosferă de living, restaurante pline la orice oră, florării elegante, târguri cu produse tradiţionale.

Afaceri vechi şi noi

Polonezii nu par a se teme de concurenţă când deschid o afacere – nu puţine buticuri cu acelaşi profil au un perete comun. Magda are 61 de ani şi a fost profesor universitar. Am întâlnit-o într-un magazin de cadouri. Îi plac oamenii şi poveştile, e veselă şi agilă. Îşi spune povestea numai după ce o află mai întâi pe-a clienţilor: „Nu e afacerea mea, nu sunt proprietară, e un magazin de cooperativă – Pojiom – înseamnă de calitate. A fost ideea mamei mele, ea a organizat cooperativa asta în 1951 – iar în 52 m-a avut pe mine. La început, făceau doar textile, mai ales fuste de lână – uite, fusta asta de pe mine are 20 de ani, de la cooperativa noastră am luat-o. Era una din cele mai mari fabrici de textile din Europa Centrală. Acum ţin afacerea asta cumva de dragul mamei – dar cooperativele nu mai merg acum, sunt afaceri pentru ţările sărace. Adică ideea e bună, organizaţiile de tipul ăsta s-au născut în Marea Britanie, au istoria lor, dar nu mai sunt pentru timpurile de acum. Aveam 600 de angajaţi, care lucrau în patru mari oraşe. Acum avem zece oameni, numai la Varşovia toţi. Taxele sunt prea mari, deciziile se iau greu, în 10-20 de ani nu o să mai existe aşa ceva.“

Vă gândiţi să închideţi afacerea şi să rămâneţi la pensie? – întreb naiv. Magda se lasă pe spate şi râde: „Să ies la pensie? Nu înţeleg ce înseamnă asta... Ştiţi... biologic, ştiu că-s bătrână, dar mental, eu sunt un om foarte tânăr. Fetele mele au casa lor, eu sunt liberă acum. Pot să fac ce vreau, de ce să stau degeaba? O să îmi deschid afacerea mea în 2012. Terminăm cu această cooperativă şi voi avea magazinul meu. Dacă aş fi proprietar, aş lua alte decizii. Deci o să fu proprietar. În plus, altele sunt taxele. E mai avantajos aşa, în niciun caz nu ies din afaceri.“

Aşadar, în 2012, la 62 de ani, îşi va deschide propria firmă, pentru că nu mai vrea să depindă de asociaţi.

Tags: 
Teaser: 

Art Cultura - invitatul de astazi: Andrei Oisteanu

Categorie: 
Emisiunile RFI RO

Propria afacere îţi oferă libertate şi independenţă

"Polonezii îşi deschid afaceri pentru că le place libertatea şi puterea", îmi explică economistul de la Adam Smith. "Dacă eşti sărac, eşti slab, depinzi de ei, eşti obligat să te supui, să fii de acord cu politicienii, dar nu numai cu ei. Oamenii care suferă şi care se tem pot fi uşor manipulaţi. Trebuie să fii de acord cu Uniunea Europeană, trebuie să fii de acord cu Washingtonul, poate şi cu China. O ţară e bogată doar dacă oamenii de rând sunt bogaţi", adaugă el.

Ambasadorul României la Varşovia, Gheorghe Predescu, confirmă că e vorba şi de mentalitate, dar şi de sprijin din partea statului pentru afacerile mici. În 89, polonezii nu au aşteptat să fie disponibilizaţi sau să li se privatizeze întreprinderile. Şi-au dat demisia şi şi-au deschis IMM-uri. Două milioane de mici afaceri s-au pus pe roate în scurt timp şi multe încă funcţionează. Există şi economişti sceptici, care atrag atenţia că pericolul nu a trecut. Nu e exclus ca Polonia să fie totuşi afectată în 2012 – e un an cu mari cheltuieli, având în vedere că Varşovia găzduieşte Campionatul European de Fotbal.

Adam Burakowski, lector la Institutul de Studii Politice al Academiei Poloneze de Ştiinţe îmi vorbeşte despre teoria scepticilor: „Au fost mai multe termene, dar unele deja au fost depăşite şi nu s-a întâmplat nimic. Nimic nu e exclus, dar rămâne de văzut dacă ceva din temerile lor se va adeveri“, adaugă el.

„Politicienii trebuie doar să nu ne încurce“

Cât de implicat e Guvernul în tot acest proces de combatere a crizei? Economiştii independenţi râd şi spun că rolul politicienilor e să nu încurce şi atât. Dacă nu fac nimic, nu e grav. Totul e să nu pună piedici însă. Janusz Grobicki, de la Centrul de Analize Adam Smith spune că în Polonia structura socială şi politică, dar şi societatea civilă, sunt încă în formare:

 „Politicienii noştri vorbesc de democraţie şi piaţă liberă, poartă costume frumoase, se duc la Bruxelles.. dar sunt de fapt un fel de homo sovieticus. Şi-au cumpărat prima maşină acum 20 de ani, şi-au construit prima casă acum zece ani.. arată la fel ca Berlusconi ori Sarkozy, dar nu sunt la fel. Au în spate mentalitatea omului sovietic. E nevoie de două generaţii cel puţin să ştergem asta. Pentru tinerii României, de pildă, Ceauşescu e istorie. Dar pentru unul ca mine, legea marţială din Polonia e o realitate, o parte din viaţa mea. Eram în armată în vremea aceea. Pentru mine nu e istorie, am 52 de ani şi jumătate din ei i-am trăit sub comunism. Asta nu o mai pot schimba. Sunt diferit de un francez sau un neamţ, dar sunt diferit şi de colegii mai mai tineri din Polonia. Poate arăt normal, dar nu sunt un om normal.“

„Vom fi cu adevărat liberi atunci când nu ne vom mai gândi la mâncare sau la cum să ne luăm o maşină, ci atunci când ne vom întreba – care e rolul meu în comunitate, ce pot face eu pentru societate”, conchide el.

Ioana Haşu a fost la Varşovia, un oraş complet ocolit de criză şi a stat de vorbă cu economişti, oficiali, mici întreprinzători:
Pe aceeasi tema: