FOTOGALERIE Polonia: Politică versus Biserică
prima-biserica-studentilor-polonia-sfanta-ana-vezi-intrarii-cum-zambeste-dintr-un-poster-imens-papa.jpg
Ioana Haşu a fost la Varşovia şi a stat de vorbă cu tineri, preoţi şi analişti politici:
Tobe în biserică
În prima biserică a studenţilor din Polonia, Sfânta Ana, o catedrală din centrul Varşoviei, vezi deasupra intrării cum zâmbeşte, dintr-un poster imens, Papa Ioan Paul al II-lea. M-a atras curiozitatea – mai exact, tobele. Înăuntru, sute de tineri fac spaţiul generos să pară strâmt. Au umplut şi spaţiile dintre bănci: cine n-a mai avut loc, s-a urcat pe scările din faţa altarelor laterale. „E noaptea rugăciunii”, şopteşte cineva de la intrare.
Tineri de toate vârstele, de la liceeni la unii trecuţi de 30 de ani cu bebeluşi în braţe, se mişcă în ritmul muzicii: un concert de muzică gospel, susţinut tot de tineri. În faţa altarului, mai mulţi tineri cântă, acompaniaţi de tobe: „Sunt cu fratele meu, care e pianist. Am această formaţie din 2006, când am venit la studii în Varşovia. Suntem băieţi şi fete între 16 şi 24 de ani. Am început să cânt într-un cor gospel încă de la 11 ani. Gospel e un stil de viaţă, totul s-a reaşezat în jurul acestei activităţi, nu pot să-mi imaginez viaţa fără muzica asta“ – spune Sebastian, dirijorul corului.
În jurul lui, mai multe fete în blugi chicotesc când le întreb ce fac în timpul liber: „Suntem normali, facem tot ce fac alţi tineri de vârsta noastră. Mergem la petreceri, ieşim în oraş, plecăm în vacanţe. Şi uneori avem concerte. Am fost în mai multe ţări cu acest cor: în Germania, Marea Britanie, Statele Unite“, îmi spune Sara. Are 16 ani şi e cea mai mică din formaţie.
„Noaptea rugăciunii“
După concertul cu tobe, urmează o mesă. Au trecut trei ore, e aproape 11 noaptea, dar nimeni nu se clinteşte din biserică. După slujbă, îl întreb pe părintele Piotr care e secretul: „Nu ştiu dacă e un secret, dar văd că funcţionează. De pildă, muzica e ceva foarte important – ei ascultă multă muzică, aşa că le oferim cadrul să facă ceea ce le place. Să susţină concerte, să cânte, unii chiar se mişcau, dansau în ritmul corului. E minunat că se pot simţi bine şi pot face ceea ce le place în Biserică. Datoria noastră e să fim aici pentru ei – avem activităţi în toate universităţile, mergem în campus – noaptea rugăciunii se întâmplă în fiecare lună, dar noi avem multe alte activităţi aici.“
Ce cred despre tobele din biserică cei în vârstă şi latura conservatoare a Bisericii Catolice? „Îmi pare rău, dar asta nu ne priveşte. Nu ne adresăm în general celor trecuţi de 40 de ani. Dacă le place, pot veni. Dar dacă nu le place, e problema lor. Au alte biserici unde pot merge, pot alege. Noi avem misiunea noastră şi ne vedem de ea. Tinerii sunt foarte importanţi, sunt speranţa noastră – ei vor duce mai departe această misiune, ei vor duce mai departe credinţa noastră“, răspunde părintele Piotr.
Biserica Sfânta Ana are pagină pe internet şi cont pe Facebook – organizează, pe lângă activităţi în campus, şi concerte, tabere şi excursii.
Palikot şi mişcarea anticlericală
Dincolo de tinerii care merg la slujbe, alţii sunt revoltaţi pe biserică, cei care şi-au făcut simţită prezenţa la ultimele alegeri din Polonia, votând cu Palikot. Este o mişcare anticlericală care a obţinut zece procente la scrutin, devenind cel de-al treilea partid din Sejm - Camera inferioară a parlamentului. Alături de fondatorul milionar Janusz Palikot se află transsexualul Anna Grodzka şi activistul gay Robert Biedroń.
Prima lor propunere - îndepărtarea crucii de lemn care atârnă în Parlament -, a stârnit deja un val de critici din partea partidelor majoritare. Potrivit unui sondaj publicat în octombrie, aproape trei sferturi dintre polonezi au dezaprobat ideea. Alte solicitări sunt legalizarea avortului şi alocarea de fonduri publice pentru fertilizarea in vitro. O dezvăluire post-alegeri a făcut să scadă popularitatea Palikot, îmi spune Bartlomiej Zdaniuk, conferenţiar la Institutul de Ştiinţe Politice din Varşovia: se pare că unul din finanţatorii campaniei Palikot deţine o companie de contraceptive:
„Alegerea e în Polonia e foarte simplă: îl vrem sau nu pe Kaczynski. Nu s-a votat pentru Tusk, ci împotriva lui Kaczynski. La fel a fost cu Palikot – a fost un vot de protest, un fel de pumn în masă, o încercare de răsturnare a situaţiei. Polonezul de rând o să vă spună că nu are cu cine să voteze. Ăştia au fost… ceilalţi au fost şi ei… deci pe cine să alegi? Hai să încercăm cu cei mai noi, cam asta e. Rămâne de văzut cât succes vor avea în anii următori“, explică Bartlomiej Zdaniuk.
Aşadar, până la viitoarele alegeri, tinerii au de ales: proiectele Bisericii Catolice, care încearcă să arate tot mai multă deschidere, sau formaţiuni ca Mişcarea Palikot, care cer excluderea Bisericii din viaţa publică.
Premierulbelgian a demisionat luni seara dupa ce propriul sau partid i-a retras sustinerea, regele belgienilor nu a aprobat inca aceasta demisie.
Yves Leterme a pierdut sustinere crestin democratilor flamanzi dupa cea esuat in negocierile cu stânga francofona privind reforma statului.
Cartelul format din crestin democrati si nationalisti au continuat sa ceara o mai mare independenta a Flandrei in ciuda socialistilor din sudul tarii pentru care anumite dosare nu puteau fi trecute in compententele regiunilor.
Albert al II-lea, regele belgienilor, nu a aprobat pentru moment demisia lui Yves Leterme, intervenita luni seara, un comunicat al Palatului regal emis la trei dimineata arata ca suveranul belgian se mai gândeste inca.
Daca regele nu-i accepta demisia, Yves Leterme isi continua mandatul de premier intr-un climat politic ostil intrucât propriul sau partid nu-l mai doreste. In caz contrar, premierul demisionar va conduce guvernul o perioada intermediara in care un alt personaj politic asa zis mediator numit de rege va cauta noi piste pentru un acord politic.
Reforma statului era marea incercare de care trebuia sa treaca guvernul de coalitie al lui Yves Leterme, guvern care a supraviztuit sase luni si care a fost format dupa sase luni de negocieri in care tara nu a avut un executiv.
Interesele intre principalele comunitati, cea flamanda si cea francofona diverg, Flandra doreste mai multa autonomie si deci regionalizarea unui numar crescând de dosare. Wallonia care accepta o mare parte din revendicarile flamande, nu poate accepta însa regionalizarea dosarului social.
Noua criza politica intervine la mai putin de-o saptamâna de ziua nationala a Belgiei sarbatorita in data de 21 iulie, vocile separatiste flamande cer din nou scindarea acestei tari.
Bruxelles, Mihaela Gherghişan
15/07/2008; 13h00
