Colecţie de kimonouri japoneze

La Bucureşti se desfăşoară Zilele Culturii Japoneze. Centrul de Studii Româno-Japoneze şi Universitatea Româno-Americană, organizează o serie de evenimente pentru promovarea culturii şi tradiţiilor nipone. Este vorba de întâlniri dedicate bucătăriei japoneze, artelor marţiale şi un workshop de desen manga. Zilele culturii Japoneze au debutat cu o paradă de 50 de kimonouri.

 

Kimonoul este costumul naţional al Japoniei. La origine, cuvântul kimono însemnă: lucru de îmbrăcat. În prezent, denumirea reprezintă un anumit tip de îmbrăcăminte tradiţională în întregime care este deja cunoscut ca un simbol al culturii nipone. Centrul de Studii Româno-Japoneze şi Asociaţia Rădăcini Culturale au prezentat o colecţie kimonouri şi yukata japoneze. Pe scenă au defilat 50 de tinere îmbrăcate în kimonouri de diferite feluri din mătase sau bumbac, în culori vii sau culori mai închise, cu brocart sau broderii. Şerban Georgescu, coordonator la Centrul de Studii Româno-Japoneze spune că au fost prezentate kimonouri din toată Japonia.     Am fost cea mai mare paradă de kimono de până acum din România organizată de români şi nu de japonezi. Am văzut 50 doamne şi domnişoare îmbrăcate în kimono şi în yukata, dar şi un domn. Am văzut un kimono vechi de 100 de ani îmbrăcat de o mireasă, am văzut un kimono cusut cu fir de aur şi am văzut kimonouri din toate colţurile Japoniei…” spune Şerban Georgescu.

La începuturi unele kimonouri aveau 12 straturi de material în diverse culori, cei de la curtea regală foloseau chiar până la 16 straturi diferite. Camelia Basta, preşedintele Asociaţiei Rădăcini Culturale, colecţionară de kimonouri spune că este vorba de o haină simplă, dar modul său de aranjare este foarte complicat.

Materialele sunt foarte deosebite, sunt toate materiale naturale. Purtarea lor direct pe piele în orice situaţie, că este cald sau că e frig lasă corpul să respire în mod natural şi nu mai spun de culorile superbe şi de modelele diferite… Devii o operă de artă. În trecut, kimonoul japonez era mult mai complex. Avea 12 straturi şi de aceea doamnele de la curte aveau nevoie de domnişoare de onoare care să le îmbrace, procesul dura timp de patru, cinci, şase ore. Mersul în sala de mese unde se aflau ceilalţi domnitori lua cam o oră pentru că te mişcai extreme de mărunt şi extreme de lent. De asemenea dezbrăcatul dura jumătate din timpul de îmbrăcat” spune Camelia Basta.

La un kimono, mai întâi se îmbracă şosetele albe denumite tabi, apoi lenjeria, apoi kimonoul de dedesubt care se leagă cu o centură lată. Partea stângă a kimonoului se pune peste partea dreaptă în faţă. Cele două părţi se leagă cu o centură lungă numită obi, care este accesoriul principal decorativ al kimonoului. Camellia Basta, preşedintele Asociaţiei Rădăcini Culturale spune că un kimono se prinde doar prin cordoane şi este foarte greu de întreţinut.

 “În timp acest veşmânt a ajuns să fie simplificat şi să devină extreme de practic în sensul că modul lui de îmbrăcare nu necesită atât de mult şi nu necesită niciun fel de nasture, capsă sau ac. Efectiv se legă cu câteva cordoane interioare care trebuiau foarte bine prinse pentru a nu se desface. Procesul de fabricaţie era extrem de  uşor  de realizat de către oricine. Ele chiar îşi coseau propriile veşminte aşa cum noi ne ţeseam iile sau hainele de zestre la ţară” spune Camelia Basta, preşedintele Asociaţiei Rădăcini Culturale.

Astăzi, kimonoul nu se mai poartă atât de des în Japonia. Este purtat de femei mai ales la ocazii speciale sau când participă la activităţi tradiţionale cum ar fi ceremonia ceaiului, aranjamente de Ikebana sau în cadrul reprezentaţiilor de teatru tradiţional japonez. Copii şi tinerii îl poartă uneori de Anul Nou, sau de „Ziua Împlinirii Majoratului”, la ceremonia de absolvire a unei universităţi sau la nunţi.

Un reportaj de Liliana Simionescu