Nuclearul scăpat de sub control în Japonia (Le Monde)

centrala-nucleara-fukushima-daiichi.jpg

Centrala nucleară Fukushima

„Întreaga planetă este în stare de şoc” (Libération). „Se profilează cel mai rău scenariu” (L’Humanité). „Pieţele financiare internaţionale sunt îngrozite de criza nucleară din Japonia” (Financial Times). „Vânătoarea de provizii alimentare” (Il Sole 24 Ore). „Cirenaica, ultima redută” (L’Osservatore Romano). 

Ziarele franceze şi europene scriu despre amenințarea unei catastrofe nucleare în Japonia.

Nuclearul scăpat de sub control în Japonia”, constată Le Monde. „La Sendai, supravieţuitorii seismului şi tsunami prinşi în capcana radioactivă”, scrie marele cotidian francez de seară.

Libération publică un dosar de 16 pagini despre panica nucleară. „Întreaga planetă este în stare de şoc”, remarcă Libération care povesteşte disperarea supravieţuitorilor din nord-estul Japoniei.

Se profilează cel mai rău scenariu”, consideră L’Humanité, ziarul comuniştilor francezi, deoarece „autorităţile şi operatorul nipon al centralei nu reuşesc să împiedice deteriorarea reactorului centralei Fukushima”.

Britanicul Financial Times scrie că „pieţele financiare internaţionale sunt îngrozite de criza nucleară din Japonia”.

Italianul Il Sole 24 Ore notează „vânătoarea de provizii alimentare”.

Noi cităm însă din articolul de fond apărut în Il Sole 24 Ore, editorial intitulat „Chestiunea arzătoare a nuclearului poate schimba destinul Partidului Democrat” (PD este principalul partid de opoziţie): „Chestiunea nuclearului şi destinul partidului de centru-stânga sunt din nou legate, cu consecinţe importante pe scena politică italiană. (…) Acum, că Germania a decis închiderea vechilor centrale şi că Elveţia a suspendat procedurile pentru instalarea unor noi reactoare, o puternică emoţie se face simţită în toată Italia. Situaţia din Japonia pune în dificultate Guvernul şi pe cei care susţin revenirea la energia nucleară. Dacă referendumul pe tema nuclearului va reuşi, acest lucru poate însemna o resuscitare a principalului partid de Opoziţie”.

Situaţia din Libia rămâne în atenţia presei europene chiar dacă este tratată în plan secundar.

L’Osservatore Romano, ziarul editat de Vatican scrie despre „Cirenaica, ultima redută”.

Cotidianul belgian de limbă franceză Le Soir citează declaraţia colonelului Gaddafi: „Suntem determinaţi să zdrobim inamicul”.

Ziarul italian Il Giornale publică un interviu cu Muammar Gaddafi: „Italia, fii atentă, m-aş putea alia cu Al-Qaida” – este ameninţarea colonelului adresată nu numai Italiei ci comunităţii internaţionale. În aceste condiţii ce-I de făcut?

Italia nu exclude o colaborare cu un Gaddafi resuscitat”, scrie Massimo Franco în Corriere della Sera: „Situaţia din Libia prezintă un echilibru precar cu o probabilitate tot mai mare ca dictatura lui Gaddafi să reziste şi să îi învingă pe insurgenţi. Acest impas pune într-o lumină favorabilă prudenţa diplomaţiei italiene (criticată ca excesivă), chiar dacă devine un simbol al neputinţei şi divizării Occidentului. De unde şi tăcerea lui Berlusconi care se limitează la a lăuda operaţiunile umanitare italiene din Tunisia şi la a  mulţumi pentru oferta de ajutor a lui Barroso, preşedintele Comisiei Europene. Italia încearcă astfel să descifreze mesajele venite din partea lui Gaddafi, temându-se de retorsiuni. Nava care a plecat din Libia, având la bord 1.800 de clandestini, este un semn de ostilitate deoarece alte ambarcaţiuni pot fi folosite pentru destabilizarea guvernului italian. Majoritatea parlamentară italiană este pe cale să efectueze un viraj tacit către o atitudine mai prudentă către Rais deşi continuă să condamne violenţele contra insurgenţilor. Se vorbeşte de o revenire la poziţia iniţială, de o corectare a declaraţiilor ministrului de externe, Frattini, contra lui Gaddafi. Este vorba de ancorarea Italiei pe linia umanitară, contrară acţiunilor militare, căci solidaritatea cu rebelii este temperată de neîncrederea în unii lideri ai acestora. Guvernul consideră că nu va fi posibilă niciodată instituirea unei zone de interdicţie aeriană: în ciuda acordului Ligii Arabe, Turcia se opune iar Consiliul de Securitate al ONU, fără Rusia, nu va putea face nimic. Atitudinea lui Berlusconi nu are în vedere numai împiedicarea unor retorsiuni contra intereselor Italiei deoarece Gaddafi are, de obicei, în toate circumstanţele, un discurs anticolonialist. Şeful  Guvernului de la Roma se teme mai ales de instrumentalizările politice ca cele ale Ligii Nordului, ai căror lideri au însoţit-o pe Marine Le Pen, şefa extremei drepte italiene în Lampedusa”.

Să notăm şi că ziarele italiene publică programul manifestărilor dedicate împlinirii a 150 de ani de la unificarea Italiei şi care încep la miezul nopţii: pe 17 martie 1861, la Torino, era proclamat Regatul Italiei. 

Revista Presei Europene cu Ştefan Popescu şi Magda Prelipceanu