În Libia, NATO călcat în picioare, aliaţii caută o ieşire politică (Le Monde)

„Libia: Italia îi va înarma pe rebeli. Parisul: noi nu o vom face” (Il Messaggero). „Obama, Sarkozy, Cameron: trebuie să accelerăm căderea lui Gaddafi” (El Pais). „Aceşti francezi fără busolă” (La Repubblica). „În Europa, 3 milioane de câini riscă moartea, până la sfârşitul lui 2011” (Il Giornale). 

Discuţiile de la Berlin referitoare la modalităţile de rezolvare a crizei libiene domină presa europeană de astăzi.

În Libia, NATO călcat în picioare, aliaţii caută o ieşire politică”, notează Le Monde, care precizează că „presiunea militară trebuie însoţită de negocieri de culise pentru a-l slăbi pe Gaddafi”.

Libia: Italia îi va înarma pe rebeli. Parisul: noi nu o vom face”, astfel pune în evidenţă una din divergentele dintre aliaţi, cotidianul Il Messaggero.

Marea Britanie şi Franţa izolate în acţiunea lor în Libia”, consideră britanicul Financial Times. Deşi SUA sprijină demersul franco-britanic: „Gaddafi trebuie să plece”, spun principalii lideri ai coaliției angajate în Libia. Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, preşedintele american, Barack Obama şi premierul britanic, David Cameron, într-o scrisoare comună publicată simultan de Le Figaro dar şi de alte cotidiene internaţionale – The Times, International Herald Tribune, The Washington Post şi al-Hayat – al-Hayat (este unul din cele mai importante ziare panarabe şi este editat la Londra, fiind cel mai citit ziar al diasporei arabe).

Scrisoarea celor 3 îşi găseşte ecou şi în ziarul spaniol El Pais: „Obama, Sarkozy, Cameron: trebuie să accelerăm căderea lui Gaddafi”.

Ziarele europene scriu şi despre acţiunea originală a Franţei în Europa, care nu întotdeauna caută solidaritatea partenerilor europeni.

Aceşti francezi fără busolă”, este titlul editorialului semnat de profesorul francez Marc Lazăr (profesor la Institutul de Studii Politice din Paris) în La Repubblica: „Franţa ocupă în Europa un loc central, suscitând la partenerii săi, recurent, mari aşteptări şi puternice iritări. Aceste reacții contradictorii sunt determinate de trei paradoxuri majore ale poziţiei franceze în Europa: 1) Opoziţia intre tendinţa supranaţională, astăzi puternic erodată, şi voinţa de a construi o Europă a naţiunilor şi a guvernelor; 2) faptul că, pe de o parte, Franţa militează pentru o Europă puternică şi, de cealaltă parte, se mulţumeşte cu instituţii europene slabe; 3) în trecut, Franţa făcea apel la o cooperare integrală la nivelul întregii Europe chiar dacă, în acelaşi timp, considera că din raţiuni istorice şi geopolitice trebuie să aibă un rol proeminent în strânsă asociere cu Germania, aceasta din urmă cantonată numai într-un rol strict economic. Dacă primele două paradoxuri sunt foarte bine prezente şi uşor de identificat în acţiunea preşedintelui Sarkozy, al treilea este pe cale de dispariţie. Căderea zidului Berlinului şi reunificarea Germaniei, puternica creştere a economiei acesteia şi influenţa sa fundamentală asupra noilor state membre ale Uniunii Europene au destabilizat cuplul franco-german. Alt element, ce este de natura internă: emergenţa, în Franța, a euroscepticismului, aşa cum arată eşecul validării Tratatului Constituțional din 2005 (54,6 % NU). De atunci, Franţa ezită între întărirea Europei (care Europă?) şi apărarea primordială a intereselor sale. Redefinirea prezenţei franceze în sânul Uniunii şi a unui proiect european adevărat sunt două imperative pentru Franţa şi Europa, dacă vrem să nu mai ne simţim prost conduşi şi în criză”.

Cum se reflectă în presa italiană oferta României de a găzdui 200 de imigranţi tunisieni?

Ştirea a fost preluată doar de o agenţie (Virgilio) şi de un site obscur (L’unico): „Preşedintele Consiliului, Silvio Berlusconi, a fost chemat la telefon de primul ministru al României, Traian Băsescu” (în ambele ştiri Traian Băsescu apare ca premier). În conversaţia telefonică, cordială – după cum se arată într-un comunicat al Palatului Chigi – premierul român a exprimat „solidaritatea ţării sale faţă de Italia în criza legată de masivul aflux de imigranţi din Africa de Nord” şi i-a oferit preşedintelui Consiliului, Berlusconi, posibilitatea ca „România să acorde ospitalitate pentru 200 de imigranţi tunisieni, ca gest simbolic dar şi de solidaritate concretă cu Italia”. Preşedintele Consiliului a exprimat „apreciere pentru gestul simbolic şi pentru marea prietenie şi solidaritate europeană din partea Guvernului şi a poporului român”.

România este prezentă în presa italiană şi cu dosarul câinilor vagabonzi.

Cotidianul Il Giornale titrează: „În Europa, 3 milioane de câini riscă moartea, până la sfârşitul lui 2011” şi precizează: „dintre aceştia 2/3 sunt numai în România”.

Ziarul Libero, scrie şi el despre „câini, la Bucureşti vor să îi ucidă pe cei bolnavi şi pe cei vagabonzi. Se au în vedere două milioane de câini numai în România”.

Reapare în presa italiană tema dezvoltării investiţiilor italiene în România. Agenzia Parlamentare (Agenţia Parlamentară Italiană) notează: „România. Companiile italiene la lucru pentru autostrăzi. Încă un mare succes pentru companiile italiene care operează în sectorul infrastructurii, în România, cu medierea ministerului italian al afacerilor externe: 650 de milioane de euro pentru realizarea a 4 tronsoane autostradale”.

Revista Presei Europene cu Ştefan Popescu şi Magda Prelipceanu