Cu Zebra la școală - Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice „Ioan N. Socolescu” (I)

p9290040.jpg

Cu Zebra la școală

Prima ediție a proiectului cultural cu și despre liceeni, „Cu Zebra la școală”, din cadrul Programului cultural „București, Oraș participativ”, finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, în direct de la Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice „Ioan N. Socolescu”.

Invitații primei ore sunt directorul colegiului, Monica Cazacu, Lavinia Elena Dobrică-Văsi, profesoară de matematică, Bogdan Teodor, arhitect, absolvent al colegiului şi Carmen Botez, arhitectă şi antreprenoare. Coproducătorii emisiunii sunt elevii Nicoleta Malanciuc, Cristiana Isabela Manea, Alexandra Dima Lazăr, Tudor Sabin Lulciuc, Amos Constantin Târcă, Paul Baltă și Hilde Alexandra Ion.

 

 

Monica Cazacu: Este o onoare pentru mine să reprezint, în deschiderea emisiunii, liceul în care predau de șaptesprezece ani. Este o bucurie să îi am alături pe elevii colegiului, care se află acum în sală. Este o mândrie să vorbim despre noi, despre realizările și proiectele noastre și despre ce înseamnă să fii elev la Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice „Ioan N. Socolescu”. 

Hilde Alexandra Ion: Colegiul are la origine Școala de Arte și Meserii, înființată la inițiativa arhitectului Ioan Nicolae Socolescu, în anul 1884, de către organizația nonprofit Societatea Unirea Constructorilor Români. Durata cursurilor era de cinci ani, șase luni pregătirea teoretică și în restul anului se făcea practică pe șantier. Obiectivul principal al arhitectului Socolescu a fost să învețe cât mai mulți elevi să construiască și să proiecteze frumos. Eu am ales acest liceu pentru că vreau să devin un arhitect celebru, să vin cu idei noi, să proiectez case ecologice, cu un consum redus de energie. Am participat, la noi în liceu, la cursul Nemetschek, un curs de proiectare de arhitectură, care ne-a ajutat foarte mult.

Monica Cazacu: Într-adevăr, avem șansa să colaborăm, de patru ani, cu Nemetschek România, iar elevii de clasa a XI-a rămân la școală o zi întreagă și participă la cursurile susținute de persoane desemnate de firma Nemetschek. Începând cu anul acesta, vom extinde parteneriatul și la clasele de la profilul tehnic, une elevii vor învăța să proiecteze folosind un soft specializat pentru arhitectură, construcții și instalații. Am fost o singură dată la susținerea lucrărilor de atestat și am fost impresionată de ce au reușit să învețe copiii noștri cu sprijinul acestor profesioniști.

Nicoleta Malanciuc: Ioan Nicolae Socolescu este unul dintre cei mai importanți arhitecți ai arhitecturii românești și, împreună cu Ion Mincu și Grigore Cerchez, a pus bazele unei arhitecturi naționale. S-a născut într-o familie de arhitecți și a terminat Școala de Drumuri din București, apoi a urmat Școala de Belle-Arte din Paris și a studiat la Roma. S-a întors la București pentru a-și forma propria sa companie de arhitectură, devenind arhitect antreprenor. A fost membru fondator al Societăţii Arhitecţilor din România și a fost directorul revistei „Analele Arhitecturii şi ale Artelor”. Are multe lucrări pe care le vedem și astăzi: Școala de Arte și Meserii de pe bulevardul Regina Maria, Penitenciarul Militar și clădirea CEC.
Monica Cazacu: Istoria arhitecturii este adesea trecută în uitare. Totuși, destinul lui Socolescu este foarte interesant și memorabil, atât datorită pasiunii, cât și pentru că lucrările sale au rămas mărturie până astăzi. Acest proiect educațional îl portretizează ca pe o persoană cu viziune, accentuând implicarea lui în formarea unor tehnicieni în stare să asigure intermedierea dintre arhitect și constructor.

Alexandra Dima Lazăr: Primul nostru proiect Erasmus din acest liceu, la care am și participat, se numea „Efectul consumerismului asupra copiilor și educația pentru un consum responsabil” și s-a desfășurat în Croația. În cadrul acestui proiect au fost implicate cinci țări: Croația, Italia, Turcia, Portugalia și România. 
Am plecat în Croația să învățăm despre consumerism și sustenabilitate șia colo ni s-a pregătit o săptămână întreagă de activități, printre care și multe dezbateri. Am devenit mult mai conștientă de faptul că resursele noastre sunt limitate și că trebuie să le valorificăm cât mai mult posibil. Am ales acest liceu pentru că întotdeauna mi-a plăcut să desenez și mi-a plăcut să repar lucruri prin casă. Îmi doresc foarte mult să devin arhitect, pentru a-i ajuta mai mult pe cei din jurul meu.

Amos Constantin Târcă: Proiectul meu preferat este al doilea proiect Erasmus, care a debutat în luna februarie 2017. „Competențe de top în media” este un proiect tânăr, care a reprezentat pentru mine o bună posibilitate de a mă dezvolta. Vreau să-i mulțumesc doamnei Elena Petrescu și Fundației Marconi, doamnei Dana Lupu, profesor de engleză, și profesorului nostru coordonator, doamna Marinela Canea. Au participat zece elevi din școala noastră, selecționați în urma unei testări, cu competențe în proiectarea computerizată a imaginii, competențe în programe de grafică digitală, precum Photoshop, Illustrator, Corel. Noi trebuia să avem deja aceste cunoștințe, iar în Spania, unde s-a desfășurat întregul proiect, am avut oportunitatea să le aprofundăm și să devenim profesioniști în graphic design pentru arhitectură. În prima săptămână am învățat perfect cum se folosesc programele, iar apoi ne-am mutat în orașul Granada, unde am învățat practic ce înseamnă tipografia. Ne-am împărțit în mai multe echipe și am lucrat într-o tipografie, unde am învățat cum se realizează un material tipografic, am folosit fiecare aparat, am făcut teme pentru clienți. Acest proiect ne-a ajutat să câștigăm experiență. La final, am primit un certificat Europass.

Monica Cazacu: Am fost tare mândri de toți cei care au participat în acest proiect, ne-am bucurat că impresiile partenerilor noștri din Spania au fost pozitive și ne-am bucurat că Fundația Marconi, care este coordonatorul consorțiului, din care fac parte încă două colegii, Colegiul Național Grigore Moisil și Colegiul Tehnic Media, a venit cu o inovație pe piața educațională.

Paul Baltă: Voi prezenta un proiect care a început în iunie 2017 și se va termina în iunie 2019, proiect legat de casa pasivă și se numește Fit-to-NZEB, acronim de la Nearly Zero Energy Building, proiect European finanțat de Consiliul Europei, intitulat Scheme de instruire inovative pentru renovarea clădirilor la nivel nZEB. Acesta este un nivel de casă pasivă, care minimalizează consumul de carbon și încearcă să păstreze temperatura, atât vara, cât și iarna, la nivel un constant. În acest proiect participă România, alături de încă 11 țări partenere. Din România fac parte următoarele instituții: Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice „Ioan N. Socolescu”, Institutul Național de Cercetare Urbană și Clusterul Pro-nZEB. Obiectivele vor fi prezentate alături de domnul doctor inginer Horia Petran.

Tudor Sabin Lulciuc: Vreau să vorbesc despre un alt proiect al liceului și anume Proiectul Rose, coordonat de Banca Națională și de Banca Mondială. În cadrul acestui proiect, liceul a primit un grant în valoare de 70.000 de euro. Obiectivele principale au fost eliminarea riscului de abandon școlar și creșterea promovabilității la BAC, oferindu-le elevilor alternative pe piața muncii. Cu alte cuvinte, ei au încercat să ne creeze oportunitatea de a alege o carieră în arhitectură cât mai bună pentru noi. În timpul proiectul vor avea loc activități remediale, la materiile pentru examenul național, activități de suport, de consiliere psihologică și, totodată, două cercuri: unul de machetiști și unul de limbă engleză. Vom pleca și în patru excursii.

Monica Cazacu: Ideea centrală este să ieșim puțin din rutină și să facem școala altfel. Ministerul Educației Naționale și Banca Mondială au avut foarte multă înțelegere pentru noi și pentru toate școlile participante la această primă rundă, iar noi sperăm să aducem educația cât mai aproape de nevoile elevilor, pentru că, pe lângă preocuparea pentru zona academică, aducem și contribuția unor specialiști în consilierea psihologică.

Toate școlile se confruntă cu problema abandonului școlar. Este o amenințare la adresa educației, la adresa dreptului la educație, pe care noi o trăim în mod curent. Factorii încep de la problemele economice cu care se confruntă elevii sau probleme de integrare, până la probleme de raportare emoțională sau relația cu familia. Situația este extrem de complexă, iar școala reușește foarte greu să țină pasul cu ceea ce se întâmplă în lumea reală a adolescenților. Proiectul reprezintă o oportunitate de a transforma elevii cu potențial de abandon școlar în elevi care se pot integra cu succes în societate.

Cristiana Isabela Manea: Eu voi vorbi despre voluntariat pentru că, împreună cu doamna profesoară Lavinia Elena Dobrică-Văsi, am făcut voluntariat la Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”, unde învață copii cu dizabilități, de la clasa zero și până la clasele mari. Am descoperit niște copii absolut speciali, de la care putem să învățăm în fiecare zi. M-am împrietenit cu un băieţel cu sindrom Down, care m-a învățat să prețuiesc și mai mult viața și toate lucrurile de care dispun. 

Lavinia Elena Dobrică-Văsi: Am început acest proiect de suflet alături de clasa la care eram dirigintă și pot să vă spun că în urma câtorva activități sporadice am remarcat în comportamentul elevilor mei niște schimbări spectaculoase. După aceea, am hotărât să extind programul la nivel de liceu și acum avem parteneriat cu Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”. 

Bogdan Teodor: Pe vremea când eram elev la Liceul Industrial 22, astăzi Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice „Ioan N. Socolescu”, doar dacă se pomenea de codul Staco, oamenii recunoșteau liceul de arhitectură. În timpul anilor mei de liceu, era o singură clasă de arhitectură în tot Bucureștiul și încă vreo două clase în toată țara. Inițial, eu nu voiam să studiez arhitectura, ci voiam să fiu pilot. Când eram în clasa a VI-a, profesorul de desen i-a spus tatălui meu, care era inginer constructor, că aveam talent. În clasa a VIII-a, tatăl meu mi-a spus că trebuie să fac arhitectură. După liceu, puțin mai târziu, m-am pregătit și am intrat la facultate.

Carmen Botez: Eu sunt arhitect și a fost alegerea mea. La început, nici măcar nu-mi dădeam seama că știu să desenez. Profesorii de desen îmi spuneau că am talent, iar în clasa a X-a am început să visez construcții și am tot încercat să le desenez pe hârtie. Fiica mea este elevă la Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice „Ioan N. Socolescu”, dar nu datorită mie. Fiecare face ce simte. Este adevărat că arhitectura îți deschide foarte multe porți, dar este o cale complicată, care însă îți poate aduce satisfacții pe măsură. 

Înregistrarea emisiunii Zebra din 29 septembrie
304

Facebook comments