Regulile Parlamentului, greu asimilate de noii deputaţii francezi

parlament_fin.jpg

Franta nesupusà, partidul stângistului Jean-Luc Mélenchon, a devenit cea mai audibilà opozitie în parlamentul de la Paris
Franta nesupusà, partidul stângistului Jean-Luc Mélenchon, a devenit cea mai audibilà opozitie în parlamentul de la Paris
Image source: 
REUTERS/Charles Platiau

Deputaţii francezi au intrat în vacanţă. Ultimul gest al sesiunii extraordinare care s-a încheiat miercuri seara a fost adoptarea proiectului de lege privind încrederea în viaţa publică – de moralizare a vieţii publice, cum i se spunea într-o primă instanţă. Cum s-au descurcat în primele două luni de dezbateri aleşii noului Parlament francez, ce texte au adoptat, cum s-au adaptat noii vieţi, pe scurt, ce bilanţi putem face?

Mai multe texte majore au fost adoptate de două luni încoace în cadrul sesiunii extraordinare. Proiectul de lege privind încrederea în viaţa publică, promisiune de campanie a preşedintelui Emmanuel Macron, a fost adoptat. Deputaţii au votat de aasemenea textul care permite guvernului să legifereze prin ordonanţe pentru a reforma Codul muncii. Ordonanţele luate de guvern vor face însă în septembrie obiectul unui proiect de lege zis de « ratificare ».

Majoritatea parlamentară, aleşii uriaşului grup LREM – La République en Marche, au avut probleme la început. Probleme de formă, mai întâi. Aplicarea regulamentului, întreruperi de şedinţe, dezbateri tehnice pe chestiuni de procedură – neo-deputaţii LREM au trecut prin adevărate probe de foc în aceste prime două luni de viaţă parlamentară. Mulţi au fost avertizaţi că vorbesc în timpul dezbaterilor în plen. Alţii uită că pe pupitrul hemicilului nu ai voie să-ţi pui geanta şi că în timpul sesiunii nu ai voie să bei, nici măcar apă... In birourile aleşilor nu ai voie să dormi pe canapele, ceeace unii au uitat. In Parlamentul francez, nu se poate dormi decât în birourile echipate cu paturi. Ori de paturi sau de canapele care se transformă în pat nu dispun decât vreo 330 de deputaţi din totalul de peste 570. Aceste birouri sunt evident alocate aleşilor care vin de cel mai de departe. Restul, dacă nu sunt din Paris, pot dormi la hotel, o parte din cheltuieli fiindu-le rambursate Cel mai greu le-a fost însă noilor aleşi să se încadreze în cele două minute câte au la dispoziţie când iau cuvântul.

Dezacorduri au avut loc şi pe fond. O serie de deputaţi LREM au votat contra avizului unor miniştrii. Tot ei au făcut presiuni asupra executivului pentru a suprima o serie de avantaje de care dispuneau aleşii.

Franţa nesupusă, cea mai gălăgioasă

In noul hemiciclu parizian, cei mai versaţi în ale agitaţiei au fost deputaţii Franţei nesupuse, partidul stângistului Jean-Luc Mélenchon. Acesta promisese că va conduce prima forţă a opoziţiei şi aşa a fost. Bătălii parlamentare dar şi de procedură contra noii majorităţi, Mélenchon şi ai lui au spart sistematic şi codurile parlamentare, înainte de toate, pe cele de comportament. Au refuzat de exemplu să pună cravată la gât aşa cum o cere regulamentul intern. Au refuzat de asemenea să-l aplaude pe noul preşedinte al Adunării naţionale, François de Rugy. Mai mult de atât, nu au ratat nicio o ocazie de a-i întoarce spatele când acesta era în sală, la tribună sau în drum spre, lucru iarăşi interzis de protocolul intern. Prin aceste gesturi, de multe ori simbolice, aleşii Franţei nesupuse au marcat opinia publică. Potrivit unui sondaj realizat de IFOP pentru revista Paris Match, 40% dintre cei interogaţi estimează că « Franţa nesupusă reprezintă cel mai bine opoziţia în faţa preşedintelui Macron ».

Dreapta, minată de diviziuni interne, socialiştii, atomizaţi

Extremiştii de dreapta din Frontul naţional, care pe vremuri se lăudau că sunt « primul partid din Franţa », sunt azi atoni. Valul care i-a măturat la recentele alegeri – eşecuri şi la prezidenţiale şi la legislative – nu i-a permis partidului lui Marine Le Pen să aibă decât 7 deputaţi. Imposibil deci de creat un grup, resurse financiare mai mici, timp de vorbire mai scurt – aleşii frontişti sunt practic inexistenţi.

Conservatorii din partidul Republican nu stau nici ei mult mai bine. Cert, ei au un grup, cel mai mare al opoziţiei, dar linia lor este neclară. Unii vor să se opună sistematic guvernului, alţii – care şi-au şi creat o aripă zisă « constructivă » - promovează dialogul şi nu doar opoziţia permanentă. Pe scurt, partidul lui Sarkozy, Juppé şi Fillon e minat de disensiuni interne greu de surmontat. La socialişti, problema nu se mai pune având în vedere micimea grupului parlamentar – 35 de membrii - care a mai rămas în hemiciclu după tsunamiul electoral din mai şi iunie.

Regulile Parlamentului, greu asimilate de noii deputaţii francezi
324

Facebook comments