Începuturi (II)

valeriu_nicolae.jpg

Valeriu Nicolae
Image source: 
Dilema Veche

Singura jucărie pe care mi-o amintesc e o trăsură cu cai, care funcţiona cu baterii. În mod sigur mi-o imaginez mult mai mare şi mai frumoasă decît era. Oricum am stricat-o repede, curios fiind să văd cum funcţionează.

Am primit-o de ziua mea de la naşă mea, o colegă de-ale mamei. Îmi amintesc că eram la Geta şi pentru prima dată m-au lăsat să fac focul în soba din camera unde dormeam. Felul în care trosneau bucăţile de lemne şi culoarea jarului au rămas în capul meu legate solid de ierni frumoase cu mîncare din plin şi vise multe şi bune.

Am trei poze, toate haioase, de la grădiniţă. Una, cu o colegă de grupă, nemţoaică, mai mare cu un cap decît mine şi cu un deficit vizibil de pigmentaţie a pielii, pe care eu îl compensez cu brio. Alta e o poză de grup cu toţi piticii. Şi în asta sînt cel mai negru. Şi ultima e de la o serbare la care am fost rege şi sînt îmbrăcat în mod potrivit pentru rol, avînd o coroană de hîrtie pe cap şi o capă făcută rapid dintr-o draperie mai veche. Peste vreo 30 şi ceva de ani, la un prînz memorabil cu fostul şi actualul rege Cioabă, nu m-am putut abţine şi am zis că în mod sigur şi eu aş putea să zic că am legitimitatea de a pretinde că sînt regele romilor din Caransebeş şi că am şi o poză prin care pot dovedi asta. Gluma nu a fost deloc apreciată, dar oricum nu am avut nicicînd vreo afinitate pentru liderii etniei.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Valeriu Nicolae în Dilema Veche aici

70

Facebook comments