Autodenunţ despre o degustare în orb şi mut

vin_dilema.jpg

Image source: 
Dilema Veche

Limpede ca un Cuvée Amélie: să vorbești despre vin în cultura română devine un must!

Nu, nu e doar un joc de cuvinte, cum ați putea crede. Și nici un exemplu de gîndire deziderativă din lungul șir de promisiuni-jurăminți cu care ne parfumăm, neobosit, atunci cînd vine vorba de Europa. Cred că putem vorbi despre vin ca despre un fenomen al rafinamentului cultural din cel puțin două motive comensurabile: crește mereu cantitatea de vin consumat pe gură de român, iar gama (ce cuvînt muzical!) se diversifică tot mai mult. În ceea ce privește argumentele mai puțin comensurabile, eu îmi imaginez că un ipotetic papilometru gustativ așezat pe papilele colective ar indica o rafinare a gustului propriu cu mult peste ritmul de rafinare a gustului cultural. Avînd ca punct de plecare anul 1990, firește.

Dar să cupajăm (etimologic, să tăiem) considerațiile generale și să vedem cum poți deveni expert oenolog în două săptămîni. Glumesc, evident, dar mi se pare de bun augur că, deocamdată, nu există asemenea cărți sau rețete, după modelul rețetelor magice de slăbit sau de învățat limba engleză peste noapte. Glumesc și nu prea, fiindcă, la începutul uceniciei mele în ale Vinului, am lăsat impresia unei expertize dincolo de bietele virtuți al senzorilor mei pentru vin.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Marcel Tolcea, prof. univ. de filozofie la Universitatea de Vest din Timișoara, în Dilema Veche aici

273

Facebook comments