Reportaj RFI: Munca la negru în România – flagel nefiscalizat de miliarde de euro

Munca la negru continuă să fie un flagel care afectează zilnic peste un milion de români, iar bugetul statului este privat ilegal de miliarde de euro în fiecare an. Datele oficiale plasează România printre primele ţări din Europa când vine vorba de muncitori fără forme legale. Autoritățile se dovedesc a fi incapabile să identifice și să-i amendeze pe patronii care practică munca la negru, în timp ce cei mai mulți dintre cei care cad victime ale fenomenului se tem să-și denunțe șefii. RFI vă prezintă rezultatele unui reportaj-anchetă, realizat de Mircea Oprea.

Marin are 38 de ani și lucrează pe ici-colo, mai mereu fără forme legale, de când se știe. Acum spală mașini pentru o firmă din suburbiile Bucureștiului. Nu are contract. Ba, mai mult, nu de puține ori, spune el, patronul nu îl plătește nici măcar la negru: ”Spăl și eu în timpul liber...pe șpagă. Vin fac o mașină, două, dacă sunt mașini. Dacă nu, o iau spre casă. Fac 20-30 de lei pe zi”.

Ascultă:      



Persoanele fără educație sau cele cu studii primare sunt cele vizate cel mai des de angajatorii care practică munca la negru. La doar câțiva kilometri de Capitală, în zeci de comune și sate, unele ”promovate” recent la statutul de orașe, locuri de muncă acoperite legal se găsesc doar la instituțiile statului sau la cele câteva magazine de aprovizionare. În rest, nu există oferte de muncă în afara celor ”la negru” care țintesc de cele mai multe ori zilierii.

Orașul Bolintin Vale, miercuri, pe la prânz. Un grup de tineri pe la 16 ani așteaptă oferte de muncă  pe marginea drumului. ”Aici, cu ziua e la motoare, la fiare, te faci de negreală” spune un puștan de 15 ani murdar din cap până-n picioare de ”negreala” de care vorbește. ”Te mai ia unul să descarci o mașină și îți dă 20-30 de lei”, zice altul. ”Contract? Nici vorbă... Cine are cum pleacă în străinătate”.

Ascultă:



Flagelul muncii la negru își alege așadar victime în general dintre cei fără studii, cu studii primare sau medii. Printre domeniile cele mai afectate sunt ”construcțiile, comerțul, panificațiea, alimentația publică, transportul, serviciile de protecție și pază private și în prestările de servicii în general”, spune Larisa Papp, director al Direcției Control Relații de muncă din cadrul ITM.

Ascultă:



Nici cei cu studii superioare nu sunt, însă, feriți de problemă. Sandra are 28 de ani, este specialist în design grafic, cu experiență importantă în sector acumulată atât în țară cât și în străinătate. De când a revenit în România a fost la mai multe interviuri în București, la cele mai multe dintre ele lovindu-se de aceeași problemă: patronii oferă doar o parte din bani pe contract. Restul, la negru.

”Când am văzut contractul, am văzut că, de fapt, lipsea o parte din bani, 1.000 de lei din cei 2.800 pe care îi negociasem. Cei 1.000 de lei urmau să fie plătiți la negru. Firma avea cam 20 de angajați, iar tipul cu care am vorbit de contractul meu mi-a spus că toți lucrează așa”, mărturisește Sandra.

Ascultă:



Domeniu diferit, aceeași situație. Violeta are 33 de ani și a trecut printr-o experiență asemănătoare când i s-a oferit un job în cadrul unei companii importante din industria auto, cu peste 60 de angajați: ”Mi s-a oferit suma de 3.000 de lei net. Când am văzut contractul, am văzut că salariul meu pe cartea de muncă era 1.250 de lei net. Mi s-a spus că toți salariații din firmă au același salariu pe cartea de muncă (n.r. iar restul la negru) și că nimeni nu are o problemă cu asta. Ei ar plăti mult prea mult la stat, iar ei ar risca să intre în faliment. Firma avea în jur de 60 de angajați. Am refuzat să semnez, așa că a venit la mine directorul general și mi-a zis că e mai bine să plec”.

Ascultă:



Flagelul muncii la negru afectează așadar o varietate de domenii. ”Munca la negru este o problemă esențială a României, încurajată, în principal, de corupția sistemului public și de lipsa cadrului juridic”, concluziona un studiu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), realizat nu după mulți ani de la intrarea României în UE. De atunci și până în prezent, situația s-a îmbunătățit, însă suntem încă departe de normalitate. Date din 2015 arată că România continuă să fie printre primele ţări din Europa când vine vorba de muncitori fără forme legale. În fiecare zi, peste un milion și jumătate de români lucrează fără siguranţa unui contract legal, iar statul este prejudiciat anual cu peste 4 miliarde de euro.

Se impune întrebarea: care sunt cauzele? ”Principalul motiv pentru neeradicarea acestui fenomen este lipsa de eficiență și interes a autorităților de control, precum și implicarea incorectă a factorului politic”, e de părere liderul sindical Bogdan Hossu. El mai spune că, de cele mai multe ori, oamenii disperați sunt cei care acceptă munca la negru, în ciuda faptului că, neavând contract, pierd asigurarea de sănătate și contribuția la pensie și șomaj: ”Logica angajatorului e să aibă cheltuieli mai mici. Logica angajatului e disperara sa de a-și găsi un loc de muncă. Inspecția Muncii nu are suficiente resurse, iar sancțiunile pentru munca la negru sunt infime. (...) Întreprinderile care practică munca la negru alimentează partidele politice cu diferite sponsorizări”.

Ascultă:



Despre factorul dăunător politic și lipsa de profesionalism a autorităților statului vorbesc și antreprenorii. Fostul ministrul delegat pentru IMM-uri, Florin Jianu, actual președintea al Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii, recunoaște că angajatorii urmăresc să plătească taxe cât mai mici. Statul, însă, are partea sa mare de vină, spune fostul ministru: ”Ce ar fi trebuit să fie făcut în acest an nu este această pseudo-revoluție fiscală, ci scăderea taxelor pe forța de muncă. (...) Dacă avem oamenii nepotriviți numiți numai pe criterii de obediență politică atunci nici instituțiile nu vor performa.

Ascultă:



E greu să fii optimist cu privire la viitor când munca la negru este atât de răspândită, iar diversele autorități de control, dominate încă de nepotisme și ingerințe politice sunt aproape neputincioase. 20.000 de lei este amenda maximă pe care un angajator o poate primi pentru fiecare angajat la negru. Se ajunge, însă, foarte greu la prinderea și sancționarea celor care nu respectă legea. Procedurile sunt îngreunate de teama angajaților de a raporta neregulile și, nu de puține ori, de inexactitatea datelor oferite de aceștia, spune Larisa Papp, director în cadrul ITM: ”Nu trebuie să aibă această teamă. Noi avem o obligație legală de a păstra confidențialitatea petițiilor. Persoanele aflate într-o asemenea situație se pot adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă pe raza căruia se află unitatea pe care dorește să o reclame. Sesizările se pot face personal la inspectoratul respectiv sau online la serviciul de comunicare al ITM sau pe site-ul județului respectiv (Exemplu: www.itmconstanta.ro)”.

Ascultă:



Am transmis rezultatele anchetei și președintelui Comisiei pentru Muncă și Protecție Socială din Camera Deputaților, Adrian Solomon, membru PSD. Reacția: ”O să recomand celor în drept să urmărească emisiunea dvs pentru a afla și a se autosesiza pentru că eu atribuții de control nu am din păcate”.

Ascultă:



Ascultă reportajul integral:

Munca la negru în România – flagel nefiscalizat de miliarde de euro
305

Facebook comments