Franceză? Bine! Dar pentru ce?

Hugues Denisot, profesor și atașat de cooperare al Ambasadei Franceze la Budapesta.jpg

Hugues Denisot, profesor și atașat de cooperare al Ambasadei Franceze la Budapesta
Hugues Denisot, profesor și atașat de cooperare al Ambasadei Franceze la Budapesta
Image source: 
Ana Maria Florea Harrison

120 de profesori din Europa Centrală și de Est au participat recent la prima ediție europeană a conferinței „Meseriile francezei în lume” care a avut loc la Sibiu. Timp de 6 zile, profesorii au învățat ei înșiși noi metode de predare pentru elevii lor în funcție de nevoile acestora: de la franceza pentru prichindei, la cea pentru liceeni prin metode digitale, la franceza pentru studenți sau pentru persoane care au nevoie de vocabular specific al unor diverse meserii. 

„C’est quuui? Les amis, Boooonjouuuur! Qui est tu?” îmi cântă învăţăceii de la primul modul cerându-mi să mă prezint.

„Ana!”

„Bonjouur Ana!”

 

„Iată, funcționează!” spune Hugues Denisot, profesor și atașat de cooperare al Ambasadei Franceze la Budapesta, după ce le-am răspuns care e numele meu. Are dreptate, toată clădirea Corpului Didactic de la Sibiu răsuna de voci cristaline, dar nu de copii, ci de profesori. Oameni în toată firea băteau din palme, se jucau și se uitau la desene animate pentru a învăța noi tehnici de predare a limbii franceze pentru copii. Unul dintre filmuleţele de la curs era despre un băieţel care, în loc să se îmbrace cu hainele pe care i le-a pregătit mama sa, şi-a ales singur garderoba şi a greşit sezoanele.

„Acest mic video, de ce este interesant la ore?” întreabă Denisot. „Nu e ușor să alegi un filmuleț pentru copii. Anglosaxonii au desene animate foarte pedagocice. Ale noastre nu sunt neapărat așa. Deci e interesant sau nu?”

„Daaaaaa!” răspund în grup profesorii, exact ca și elevii lor.

„Putem învăța care sunt cuvintele pentru haine, pentru anotimpuri, putem lega hainele de anotimpuri. Mă gândesc să rulez mai întâi filmulețul fără sunet, copiii vor înțelege despre ce e vorba din imagini. Apoi, a doua oară când îl văd, va fi cu sunet,” propune una dintre profesoarele de franceză.

Turnul Effel din sfoară de cânepă

După alte câteva idei pedagogice despre acest clip, formatorul îi învaţă pe profesori cum să facă Turnul Effel din sfoară. Degetele se încurcă în ea, dar profesorii se străduiesc şi câtorva le şi iese.

„Puteţi să mai exersaţi”, îi asigură Denisot. „Copiii mai mici de 5 ani nu-l vor putea face, mă îndoiesc că și cei de 6 ani îl vor putea face, dar este o idee pentru dumneavoastră să-i surprindeți pe cei mici pentru că sunteți magicianul lor, povestitorul și profesorul lor. Copiii mai mari îl vor putea face, iar ei vor fi ambasadorii dumneavoastră pentru cursul de franceză și vor spune: eu, cu profesoara mea, Katarina, fac Turnul Effel din sfoară.”

Formatorul se referă la Katarina Pavlovici din Novisad, Serbia, profesoară de franceză ca limbă străină la Institutul Francez din Novisad. Am întrebat-o dacă sunt mulți copii care învață franceză în  ţara sa și dacă i s-a părut interesantă formarea.

„Depinde, noi avem la institut mulți copii. În ceea ce-i privește pe cei mici, părinții îți doresc ca aceștia să învețe franceza. Apoi avem secțiunile bilingve din școli și grație acestor clase, sunt elevii și liceenii care vin să aprofundeze nivelul de franceză. Aici am învățat multe lucruri, foarte multe lucruri cu formatorul nostru și voi avea multe de pus în practică alături de copii,” a răspuns profesoara din Serbia.

Şi noi vrem să batem din palme

Într-o altă sală, alte câteva zeci de profesori lucrau în echipe, la calculatoare. Învățau diverse aplicații online pe care să le utilizeze mai apoi în sala de clasă cu proprii elevi, după cum povestește Marc Oddou, consilier pedagocic și responsabil de predare a limbii franceze cu ajutorul tehnologiei la un liceu francez din Istanbul.

„De exemplu, insistăm mult pe lucrul colectiv online. Există o aplicație numită Google Doc prin intermediul căreia elevii pot scrie împreună pe acelasi document. Lucrează împreună direct, sciu în același timp pe o anumita tema. De exmplu, încep prin a se prezenta fiecare. Toată lumea are acces la acest document. Apoi, profesorul poate utiliza aceste informații pentru a continua cursul. Tot aici își pot înregistra vocea, deci lucrează la exprimarea orală. Apoi pot pune această prezentare cu tot cu voce pe o aplicație care se numește padlet”, spune Oddou în timp ce profesorii de la cursul pentru copii mai învaţă un cântecel, iar vocile lor ajung până la noi.

„Ceva mai complicat decât cântecelele din sala de alături...” remarc.

„Da, se amuză colegii de lângă noi și suntem invidioși că ne-ar place și nouă să mai cântăm, să batem din palme... Dar stăm în fața computerului cu tastatura,” răspunde formatorul.

Francezii îl cunosc pe Kostodinov mai bine decât noi

Într-o altă sală, alt modul. Alte zeci de profesori lucrau în echipă la fișe de predare a limbii franceze pentru oameni care au nevoie de ea în diverse meserii.

„Aici compunem o fișă tehnică pentru croitorii unguri care trebuie să facă în Franța o prezentare de haine din materiale reciclabile”, explică una dintre profesoarele-cursante.

La masa de alături, doi bărbaţi sunt şi ei atenţi la lucru.

„Noi creăm un curs pentru fotbaliști profesioniști care ajung în Franța și trebuie să progreseze cu vocabularul în domeniul lor de activitate”, explică unul dintre ei, un profesor francez care lucrează în Bulgaria. Colegul său, un profesor bulgar de franceză explică faptul că sunt mulţi bulgari care merg în Franţa şi au nevoie de limba franceyă în domenii precum medicină, stomatologie, juridic.

„Fotbaști?” întreb referindu-mă la proiectul lui de la curs.

„Nu prea mulți, dar cred că francezii îl cunosc pe Kostodinov mai bine decât noi,” răspunde amuzat profesorul.

Considerată odată lingua franca în România și în restul țărilor care și-au trimis reprezentanți la această formare, franceza a pierdut mult în ultimii 40-50 de ani în fața englezei, aceasta din urmă ajutată și de explozia de blokbustere ale Hollywood-ului american. Franceza încearcă să recupereze teren oferind nu numai oportunități culturale, ci și propuneri profesionale interesante, după cum spune Michel Monsauret, atașat de cooperare educaționala al Ambasadei Franței la București.

Franceză? Bine! Dar pentru ce?

„Mie, când mi se pune întrebarea de ce să învăț franceza?, răspund învață-o, îți va fi de folos, nu știi când, dar sigur îți va fi de folos într-o zi.” Aceasta poate fi o primă abordare. O a doua abordare ar fi să reamintim că într-o țară precum România, sunt 2400 de societăți franceze și că acestea reprezintă 15% din PIB-ul României. Doar aceste două cifre sunt suficiente ca argument pentru a răspunde la această întrebare.

La formare au venit profesori din Romania, Ukraina, Republica Moldova, Macedonia, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Albania, Armenia și Cehia. Modulul cel mai popular și mai aplaudat a fost, desigur cel pentru copii.

942

Facebook comments