De ce este FC Barcelona un simbol al naționalismului catalan

nou_camp.jpg

Stadionul Nou Camp, Barcelona
Image source: 
Reuters via rfi.fr

După cum arată publicația europeană Politico, în vremuri tulburi, FC Barcelona este un fenomen social, cultural și politic. Iar sloganul său,  ”Mes que un club”  (”Mai mult decât un club”) este edificator și se încadrează perfect în sentimentul de identitate și în naționalismul catalan.

Clubul a parcurs un drum lung de la înființarea sa, în 1899, de către un grup de expați ce trăiau în Barcelona. Iar sentimentul anti-Madrid s-a aprins încă din anul fondării clubului.

În timpul războiului civil spaniol, deputatul pro-independență catalan, Josep Sunyol – printre altele, și președinte al clubului - a fost executat de forțele generalului Francisco Franco, lângă Madrid. Iar clubul a fost persecutat de regimul franchist, care a condus între 1939 și 1975.

După Franco, tranziția la guvernarea democratică a reîncărcat aspirațiile naționaliste catalane și, pentru club, a început o nouă eră, asociată cu aducerea  jucătorului olandez Johan Cruyff, devenit ulterior antrenor.

Sosirea sa, încă din 1974, a cimentat traiectoria politică și culturală a clubului. Spania era încă sub dictatură, iar Cruyff a adus un aer proaspăt, din Olanda sa natală.

De altfel el a sfidat legile prohibitive ale regimului Franco privind folosirea limbii catalane și și-a înregistrat fiul cu numele catalan Jordi. Ceea ce a simbolizat speranța eliberării iminente, în ultimele zile de viață ale dictatorului.

Astăzi, jucătorul Gerard Piqué  este de asemenea printre cei mai cunoscuți susținători ai cauzei catalane și pentru asta este admonestat și fluierat de către suporterii spanioli oridecâteori joacă pentru Spania.

Însă majoritatea analiștilor de fotbal notează că nici Real Madrid, nici FC Barcelona nu doresc ca clubul catalan să fie expulzat din La liga. Aceasta, deoarece aproximativ 70% din valoarea comercială a fotbalului de club spaniol este legată de rivalitatea dintre aceste două super-puteri. Indiferent ce se întâmplă în mod politic, probabil că Madrid și Barcelona nu-și vor marca fiecare câte un autogol prin separarea totală a legăturilor.

 

Acum un an, Donald Trump surprindea pe toată lumea câștigând alegerile prezidențiale americane. Presa  de peste Ocean încearcă un bilanț.

Urmările se resimt de ambele părți, scrie publicația online americană The Hill:

”Republicanii au controlul asupra guvernului, dar sunt divizați în ce-l privește pe Trump. Democrații sunt uniți în opoziția față de Trump, dar se pare că sunt în dezacord în legătură cu orice altceva. Iar partidul încă n-a trecut peste traumele bătăliei din primare dintre Hillary Clinton și Bernie Sanders.

Ambele partide se chinuie să înțeleagă ce reprezintă și ce le reprezintă - poate, de înțeles într-o perioadă postelectorală cum puține au fost în istoria Statelor Unite”.

Revista Fortune remarcă faptul că la prima aniversare a victoriei, gradul său de susținere este mai mic decât cel al oricărui președinte din istoria sondajului modern, în același punct al mandatului, potrivit sondajului Washington Post-ABC News. Rata de aprobare a lui Trump a fost scăzută de la începutul mandatului său, puțin peste 44%. Apoi, pe fondul unor eșecuri legislative repetate și a unor acuzații la adresa foștilor asociați privind posibile legături cu Rusia, ratingul lui Trump a scăzut și mai mult.

LA Times vorbește, în acest context despre pericolul cultului conducătorului.

Trump, desigur, caracterizează media ca fiind colportoare de "știri false",  îi numește pe jurnaliști "mincinoși" și "bolnavi" care " atacă istoria și patrimoniul nostru". Într-un sondaj HuffPo / YouGov, 60% dintre suporterii Trump se arată de acord cu el.

Cultul liderului presupune, în mod special, că acesta posedă cunoștințe speciale. Indiferent cât de false sunt declarațiile sale false,  acestea devin, prin definiție, adevărate. Trump a avut un mare succes în a-și face suporterii să dea crezare exaltărilor sale.

Un alt sondaj HuffPost / YouGov, efectuat după acuzațiile de hărțuire sexuală  la adresa producătorului Harvey Weinstein, este foarte relevant:  doar 8% dintre susținătorii lui Trump cred în aceste acuzații.
 

 

A 23-a Conferință a statelor semnatare ale Acordului de la Paris, sau COP23, și-a deschis porțile luni la Bonn, fosta capitală a Germaniei federale. Conferința va dura două săptămâni , iar presa franceză acordă spații largi evenimentului.

Le Figaro notează că, în istoria Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, este prima dată când o conferință anuală va fi condusă de un mic stat insular, Fiji, care va apăra cauza Alianței Micilor Insule, ce cuprinde 44 de state. Conferința de la Bonn are loc la doi ani după acordul de la Paris, unde statele lumii au convenit să limiteze creșterea temperaturii medii globale la 2° C.

COP 23 de la Bonn trebuie să mențină speranțele de la Paris, titrează Libération. Iar nevoia de acțiune este urgentă. Temperatura globală a planetei a crescut în 2016 cu 1,1 ° C față de era preindustrială. Nivelul mării ar putea crește cu 1,3 metri până la sfârșitul secolului, în cazul în care centralele electrice pe cărbune nu vor fi închise în totalitate până în 2050.

Ziarul catolic La Croix arată că, în pofida retragerii anunțate a Statelor Unite din Acordul de la Paris, în luna mai, o delegație americană va fi, totuți, la Bonn, fapt dătător de speranțe. În plus, alte voci americane vor fi auzite la Bonn. Mai multe orașe, state și companii se arată gata să facă tot posibilul pentru a menține angajamentele SUA, indiferent de poziția Casei Albe.

Revista presei internaționale la RFI
138

Facebook comments