De ce își poate dori Trump un război economic cu China (Newsweek)

trump_xi_bun.jpg

Președintele Chinei, Xi Jinping și președintele SUA, Donald Trump, aprilie 2017
Image source: 
AFP (arhivă)

Controversatul consilier Steve Bannon nu mai este la Casa Albă. Dar războiul economic cu China, pe care acesta îl susținea, rămâne în discuție. Revista americană Newsweek explică de ce președintele Trump poate încă să își dorească o confruntare  comercială cu Beijingul.

”Steve Bannon a plecat, dar globaliști nu au câștigat încă. Chinezii și-au propus să depășească Statele Unite ca putere economică. Iar Partidului Comunist vrea să facă din China lider mondial în tehnologia informațiilor, noi surse de energie, mașini-unelte automate, industria aerospațială și o serie de alte industrii avansate.

Aceste industrii sunt vitale. Ele stimulează inovarea și vor crea milioane de locuri de muncă bine plătite, făcând țările mai competitive.

Planurile Chinei nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Iar strategiile de răspuns ale SUA includ protejarea pieței interne, subvențiile financiare pentru companiile naționale și promovarea exporturilor. Cu alte cuvinte, America vrea să facă multe din lucrurile pe care China le face acum.

Regulile economice globale - pe care Beijingul subliniază că nu el le-a  scris - încearcă să restrângă unele dintre aceste tactici, cu grade diferite de succes.

Dar va face Trump mai mult pentru a opri creșterea Chinei? El a fost dur față de Beijing în timpul campaniei prezidențiale din 2016, apoi s-a întâlnit cu președintele chinez Xi Jinping la Mar-a-Lago în această primăvară.

Fotografii zâmbitoare și un anunț că va renunța la dosarul comercial în schimbul ajutorului chinez pentru punerea la punct a regimului din Coreea de Nord.

Dar, după ce a constat că nu prea a primit ajutor în această direcție, Trump și-a amplificat încă o dată presiunea asupra comerțului. SUA au emis sancțiuni împotriva a două companii chineze care fac afaceri cu Pyongyang.

Pe 14 august, Trump a anunțat o "investigație" privința furtul de proprietate intelectuală în China. Pot astfel de mișcări să reprezinte o linie americană mai dură față de China?

Este adevărat că Steve Bannon a fost eliminat iar "globaliștii" se află acum în poziții de top la Casa Albă. Dar această concluzie ar putea fi prematură. În plus, China nu face prea multe pentru a opri programul nuclear din Coreea de Nord.

Bannon a plecat, dar lui Trump continuă să-i placă argumentele lui. Și putem spune că, la Casa Albă, lupta cu China se află de-abia la început”.

 

Președintele sirian Bachar Al-Assad a devenit un model pentru mișcarea de extremă dreaptă din întreaga lume.  Cotidianul libanez L'Orient-Le Jour caută explicații pentru acest fenomen.

”James Alex Fields Junior, care a lovit mulțimea din Charlottesville pe 12 august, postase pe pagina lui de Facebook o fotografie a lui Bashar al-Assad.

Liderul sirian, cu ochelarii săi de soare negri, a poposit astfel printre imaginile cu svastici, fotografii ale lui Hitler sau simboluri vikinge preluate de naziști în timpul celui de al doilea război mondial. Deloc surprinzător.

Există multe exemple și în Uniunea Europeană. "Putin și Assad sunt de partea noastră", a declarat Paul Nuttal, fost lider al formațiunii naționaliste și xenofobe britanice UKIP, în noiembrie 2016. Și este departe de a fi singurul: Zori Aurii în Grecia, Forza Nuova în Italia, dar și naționaliștii polonezi, spanioli, francezi  sau belgieni sprijină pe deplin regimul Assad.

Acest entuziasm pentru regimul lui Bashar Assad nu este nou.  Multe mișcări de extremă dreapta s-au apropiat de Damasc, în ultimii ani. Deja în 2005, în timpul războiului din Irak, David Duke, fostul lider al Ku Klux Klan și promotor al teoriilor rasiste - care a fost prezent în Charlottesville în 12 august – a vizitat Siria.

În acel moment, gestul a provocat multe comentarii, chiar dacă Bashar al-Assad încă era fi privit drept un șef de stat frecventabil.

Doisprezece ani mai târziu, intervenția lui Donald Trump în Siria a provocat o furie în rândul adepților americani ai supremației rasei albe.

Bashar Al-Assad, care se prezintă drept moștenitor fidel al baassismului, fondat de tatăl său Hafez, în alianță cu Uniunea Sovietică, i-a captat întotdeauna pe susținătorii anti-imperialismului, pe arabii de stânga, pe anti-sioniști .

Dar, de la începutul conflictului sirian, dincolo de propagandă, chiar imaginea regimului a făcut posibilă atragerea acestor noi susținători, într-un fel de ”imagine prin ricoșeu”, scrie L'Orient-Le Jour, citat de Courrier International.

 

Campania electorală din Germania intensifică diferendele dintre Berlin și Ankara. Este concluzia trasă de Eurotopics, care a răsfoit presa europeană.

După dezbaterea TV, Süddeutsche Zeitung consideră că încetarea discuțiilor de aderare cu Turcia este inevitabilă:
"Ar putea părea că germanii își pun încă o dată partenerii în fața faptului împlinit. Dar nu este cazul. Președintele Recep Tayyip Erdoğan a creat întreaga situație. El a exploatat lovitura eșuată pentru a dezmembra democrația și statul de drept în Turcia. Continuarea negocierilor nu mai poate fi justificată nici pentru poporul german, nici pentru celelalte națiuni membre ale UE", scrie ziarul german.

"Oprirea discuțiilor de aderare ar fi o eliberare pentru Erdoğan - mai degrabă decât o înfrângere politică. Pur și simplu ar da frâu liber autoritarismului. Însă, fără îndoiala, în discursurile sale, Erdoğan o va prezenta ca pe o nedreptate", opinează ziarul austriac Der Standard.

Ziarul belgian L'Echo avertizeaza că "Ruperea negocierilor va servi atât conservatorilor islamici din AKP și lui Erdoğan, cât și conservatorilor europeni. Însă Turcia nu este doar Erdoğan. Nu trebuie să văduvim opoziția laică a țării de orice speranță de a adera la UE. Există riscul de a vedea că această țară, membră NATO, cade în mâinile unui islam din ce în ce mai radical".

Revista presei internaționale din 6 septembrie 2017
354

Facebook comments