Vrea Rusia un nou război rece? (Newsweek, Business Insider, Vox)

conflict_diplomatic_sua_rusia.jpg

Vladimir Putin și Donald Trump la Hamburg, 7 iulie 2017
Image source: 
REUTERS/Carlos Barria

Iată întrebarea pe care o regăsim în ediția electronică a revistei Newsweek, după ce președintele Vladimir Putin a anunțat expulzarea din Rusia a 755 de diplomați americani.

Newsweek observă că în weekend, Putin a participat la o paradă navală rusească în Sankt Petersburg, cu aproximativ 50 de nave de război și submarine. A fost cea mai amplă paradă navală desfășurată de Rusia.

Business Insider citează un oficial  al Ambasadei SUA, care a declarat sub anonimat că personalul reprezentanței americane din Rusia numără în jur de 1.100 de oameni, inclusiv cetățeni ruși.

Majoritatea personalului diplomatic al SUA, inclusiv circa 300 de cetățeni americani, lucrează în sediul principal de la Moscova, alții își desfășoară activitatea în consulate în St Petersburg, Ekaterinburg și Vladivostok.

Ministrul rus de Externe a declarat că ar putea fi vizat și un complex de case de odihnă de lângă Moscova, folosite de diplomații americani, precum și un depozit diplomatic american din Moscova.

Washington Post dezvăluie că majoritatea angajaților la misiunile americane din Rusia nu sunt, de fapt, americani și nu vor fi expulzați.

Conform unui raport din 2013, doar 333 dintre angajați erau cetățeni ai SUA și 867 ne-americani, dintre care majoritatea, probabil, cetățeni ruși. Dacă misiunile americane vor fi forțate să renunțe la 755 de persoane, majoritatea nu ar fi cetățeni din S.U.A. și probabil nu vor fi expulzați.

De fapt, rușii vor fi cei mai afectați: cel mai mare angajator din cadrul Misiunii SUA în Rusia este Serviciul Internațional de Sprijin Administrativ sau ICASS, cu peste 600 de angajați -  cei mai mulți, ruși.

Potrivit Vox reducerile de personal diplomatic american creează o problemă politică majoră pentru administrația Trump. Președintele vrea să îmbunătățească relațiile cu Rusia, însă Moscova a răspuns la sancțiunile decise de Congres printr-o escaladare de o intensitate rar întâlnită. Și este posibil ca visul lui Trump de a se apropia Rusia să se spulbere.

Dacă Trump nu face nimic, el se  arată slab și se va confrunta cu o reacție politică pe măsură. Indiferent de ceea ce face Trump, este totuși clar din comentariile lui Putin că tensiunile cu SUA vor fi de durată.
 

Eșecul acordului de impozitare cu Google reprezintă eșecul politicii fiscale a Franței. Este o luare de poziție din paginile ziarului Libération

Articolul vine după ce luna trecută, Justitia franceză a dat dreptate gigantului american, care a contestat o ajustare fiscală în valoare de 1,115 miliarde de euro, apreciind că filiala sa irlandeză, care conduce operațiunile europene, nu este impozabilă în Franța.

Așadar, Jérôme Turot, avocat fiscal și fost membru al Consiliului de Stat scrie în Libération că  principiul impozitării internaționale este că profiturile trebuie taxate în țara în care sunt create.

Dar, unde se creează, de fapt, profitul? Conform modelului susținut și de OCDE, în Franța, o companie ar trebui să fie taxată în cazul în care are un „sediu permanent“, adică o „bază materială fixă „în care se desfășoară o “activitate“.

Acest lucru pur și simplu leagă de mâini autoritățile fiscale, atunci când este vorba de economia digitală și, în general, de economia serviciilor. În domeniul economiei digitale „producția“ poate fi amplasată oriunde în lume, acolo unde sunt serverele.

Ar trebui adoptată o soluție radicală pentru a ieși din chingile ”reprezentanței permanente”. Noi trebuie să taxăm întreprinderile pur și simplu atunci când realizează venituri. De exemplu, legea fiscală din SUA taxează firmele de îndată ce realizează „comerț sau afaceri“ pe teritoriul lor. Și atunci, de ce nu impunem companiilor americane principiile americane?

Când va înțelege Franța că este tot mai puțin o țară de agricultori și din ce în ce mai mult o țară de consumatori, în special în domeniul economiei digitale?

 

Încheiem cu câteva comentarii privitoare la situația din Venezuela, după referendumul controversat de dunminică, desfășurat pe fondul violențelor.

Pentru New York Times, legitimitatea referendumului pentru revizuirea Constituției este sub semnul întrebării, deoarece mulți alegători au ocolit secțiile de vot, iar străzile au erupt.

Alegerile de duminică au fost pur și simplu pentru a-i alege pe membrii Adunării Constituante. Nu a existat vreo opțiune de respingere a procesului.

Bloomberg remarcă faptul că împrejurările politice nu erau deloc cele mai bune atunci când, zâmbitor, Nicolas Maduro venea la secția de vot. El a vrut să fie printre primii care-i votează pe membrii unei Adunări Constituante care va rescrie Constituția Venezuelei și probabil va pune capăt a șase decenii de democrație .

Pentru președinte, succesorul ales de Hugo Chavez, crearea așa-numitei Constituante este un răspuns în fața sancțiunilor SUA, a unei economii prăbușite și a unor luni de tulburări civile care au costat mai mult de 120 de vieți.

Pentru Globe & Mail, referendumul nu reprezintă începutul dictaturii lui Maduro, ci char ascensiunea sa finală. Într-adevăr, acțiunile guvernului Maduro din ultimul an sunt cele tipice unei dictaturi, nu unei democrații.

Guvernul își asmute forțele de securitate împotriva propriilor cetățeni și sparge sistemul de control reciproc al puterilor. Tot ce urmează este dictatura. Numai săptămâna trecută membrii Gărzii Naționale au atacat locuințe și civili în toată țara.

Pe măsură ce promisiunea unei revoluții socialiste, care să ducă la o redistribuire a bogăției în rândul tuturor venezuelenilor, se estompează, Maduro folosește tot mai mult forța pentru a-și păstra puterea.

Revista presei internaționale din 1 august 2017
451

Facebook comments