Poate opri UE noile sancțiuni americane împotriva Rusiei? (Les Échos, Vox)

sua_ue.jpg

Image source: 
REUTERS/François Lenoir

Uniunea Europeană este nemulțumită de noile sancțiuni la adresa Rusiei, votate de Congresul Statelor Unite. Europenii spun că acestea le-ar putea afecta interesele. Presa internațională explică situația.

Les Échos afirmă că, de la Paris la Berlin, via Bruxelles, nimeni nu se bucură văzând cum Congresul de la Washington trece peste acordurile de la Minsk. Acestea prevedeau, printre altele, ca statele din G7 să-și coordoneaze sancțiunile împotriva Rusiei ca urmare a anexării din Crimeei, în 2014.

Care să fie, așadar „efectele colaterale care ar afecta interesele securității energetice ale UE“ , așa cum a punctat Jean-Claude Juncker?

Textul adoptat aproape în unanimitate de către Congres include, de exemplu, limitarea accesului companiilor energetice la bănci și pe piețele financiare din SUA. Și aceasta, pentru orice companie, inclusiv europenană, care ar contribui la dezvoltarea și întreținerea conductelor din Rusia. Acest lucru ar putea afecta infrastructura de transport pentru resurse energetice în Europa. Aceasta îi alarmează pe experții europeni, scrie Les Échos.

Publicația americană Vox spune și ce ar putea face europenii pentru a opri acest curs periculos. Afirmația lui Juncker, cum că ”America mai întâi nu poate însemna că interesele Europei rămân la urmă" nu este chiar retorică goală.

Europa ar putea contesta măsura la Organizația Mondială a Comerțului sau chiar "impune interzicerea directă a comerțului cu anumite companii americane".

Ultima variantă pune probleme foarte serioase. Statele Unite și Europa s-au distanțat deja rapid în timpul erei Trump. Cele două puteri se află chiar în pragul războaielor comerciale, legate de interesul administrației Trump de a proteja industria siderurgică americană prin utilizarea tarifelor.

Trebuie remarcat totuși că multe dintre măsurile de represalii pe care le-ar putea lua UE ar impune acceptul tuturor celor 28 de state, iar acest lucru nu este garantat. Membrii din Europa Centrală și de Est, în general, nu prea apreciază proiectul Nord Stream 2, despre care cred că va face Europa și mai dependentă de gazul rusesc și, astfel, mai sensibilă la presiunile Rusiei.

 

Președintele Macron a reușit recent să medieze un important acord de încetare a focului în Libia. Cei doi lideri rivali, premierul Fayez Al-Sarraj, recunoscut de ONU și generalul Khalifa Haftar s-au înțeles să organizeze alegeri libere. Cea ce înseamnă intrarea în scena politică a generalului rebel de la Benghazi, comentează Le Figaro.

Ajuns duminică la Paris, generalul Haftar a locuit, împreună cu anturajul său, la un hotel de lux din apropiere de Place de la Concorde. În același hotel, doar că la un etaj diferit, se afla echipa premierului Fayez al-Sarraj.

Din fericire, prima întâlnire dintre generalul Haftar, care controlează militar regiunea Cirenaica (din estul Libiei), și șeful guvernului de uniune națională de la Tripoli, a avut succes. Și marți, la castelul La Celle-Saint-Cloud, președintele Macron, Haftar și Sarraj au fost în măsură să prezinte o declarație în care anunță încetarea focului și  organizarea de noi alegeri în Libia.

Pentru mulți dintre conaționalii săi, generalul Haftar rămâne un  pucist și un autocrat visceral. Islamiștii, care se prezintă în mod fals drept singurii revoluționari adevărați, sunt primii care îi fac un asemenea portret. Dar, de asemenea, și mulți alți libieni sunt de acord cu această imagine.

Dar, din momentul șederii sale la Paris, generalul Haftar nu mai este chiar un soldat. Franța i-a oferit un costum politic.

La 5 iulie 2016, generalul Haftar proclama victoria trupelor sale la Benghazi. Se pregătea să atace orașul vecin Derna, controlat de milițiile islamiste. Apoi avansa încet spre Tripoli. El spunea că dispune de peste 75.000 de militari și că 90% dintre soldații din vestul Libiei sunt de partea sa. Cu toate acestea, a decis să nu atace Tripoli.
 

De ce? Motivele pot fi căutate în spatele discuțiilor sale pariziene cu Fayez al-Sarraj, urmate de acordul de încetare a focului. Se pare că prudența i-a servit generalului Haftar. Și nu numai militarului, ci și politicianului, conchide Le Figaro.

 

Situația din Polonia continuă să fie analizată în presa internațională. În Marea Britanie, Daily Express explică de ce Angela Merkel nu se va implica în criza din Polonia în ciuda intervenției UE.

Potrivit lui Alexander Wöll, președintele Universității Europene Viadrina din Frankfurt, orice intervenție a germanilor în afacerile poloneze n-ar face decât să resusciteze sentimentul anti-german și să-i întărească astfel pe conducătorii de la Varșovia.

Așa că Germania face un joc de așteptare, sperând că soluția va apărea chiar din interiorul Poloniei. Intervenția președintelui Duda poate fi un semn că strategia funcționează.

Iar EU Observer ne îndeamnă să nu-l învinuim pe Donald Trump pentru criza democratică a Poloniei, așa cum multe publicații americane au făcut.

PiS nu avea nevoie de binecuvântarea lui Trump pentru schimbarea legilor justiției. Oricum, două dintre cele trei proiecte au fost făcute publice la începutul acestui an, înainte ca vizita lui Trump în Polonia să fi fost aranjată.

La fel de greșită este și ideea că Trump ar fi putut opri reformele iliberale.

Anul trecut, fostul președinte american Barack Obama, și-a manifestat la Varșovia îngrijorările privind statul de drept, independența justiției și libertatea presei. Dar fără impact asupra programului PiS.

Vizita lui Trump la Varșovia a avut, cel mult, un efect marginal asupra marșului guvernului polonez pe calea iliberală, apreciază publicația.

Revista presei internaționale din 28 iulie 2017
520

Facebook comments