Bumerangul propagandei – când bancurile sovietice se mută pe net (Le Monde)

putin_gay_lgbt.jpg

Demonstrație LGBT la Bratislava, iunie 2014
Image source: 
Moscow Times / AFP

În Rusia, începe să se simtă efectul de bumerang al propagandei. Este constatarea unei analize a ziarului Le Monde.

În vremea fostei URSS, CIA colecționa cu atenție bancurile sovietice, în care vedea indicatori foarte valoroși asupra stării de spirit reale din țară. Kremlinologii moderni ar face bine să se uite cu atenție la sfera virtuală, din care emană o nouă frondă, ignorată de mass-media pro-putere.

Caricatura lui Putin deghizat în mijlocul pavilionului curcubeu, un simbol al comunității LGBT, circulă în ciuda interzicerii acesteia.

Începând cu 2014, rușii au scrâșnit din dinți din cauza scăderii prețurilor petrolului și a sancțiunilor internaționale. Scăderea puterii de cumpărare și a rublei a fost mascată de voluntarismul guvernului, care repeta mereu că „tot ce a fost mai rău a trecut“.

Dar cei săraci au devenit mai săraci, iar tinerii nu cred într-un viitor mai bun. Călătoriile în străinătate, devenite o obișnuință pentru clasa de mijloc, au fost drastic reduse. După exacerbarea naționalismului din urmă cu trei ani, odată cu anexarea Crimeei, nemulțumirile au erupt  pe rețelele sociale. Dar nu numai - mii de protestatari au ieșit în stradă la 26 martie, la chemarea lui Alexeï Navalny

Posturile de televiziune pro-putere au discutat zile la rând aceste evenimente sub forma unor dezbateri „contra“, ignorând mișcarea șoferilor de camion, ce ținea de câteva săptămâni.

Și acum Navalny s-a întors. După videoul devastator lansat la începutul lunii martie cu privire la stilul de viață excentric atribuit premierului Medvedev, opozantul a făcut apel la o altă demonstrație la data de 12 iunie, ziua sărbătorii naționale.

Navalny joacă excelent pe rețelele sociale, unde a reușit să atingă nervul cel mai sensibil: corupția elitelor.

Ignorând problemele interne ale țării, ocupându-se doar de chestiuni precum Ucraina, Siria sau confruntarea cu Occidentul, mass-media pro-putere a deschis un adevărat bulevard pentru opoziție.  Sătui de această tensiune constantă menținută pe scena internațională, mulți ruși denunță neajunsurile interne printr-o mulțime de simboluri în stradă sau prin caricaturi feroce pe rețelele sociale. Este efectul de bumerang al propagandei”.

 

Negocierile și nu războiul sunt soluția în problema coreeană, scrie Dr. John Nilsson-Wright, cercetător în probleme asiatice la Universitatea Cambridge în revista Newsweek.

Ambiguitatea calculată și diplomația coercitivă par a fi în centrul abordării președintelui american Donald Trump privind relațiile cu Coreea de Nord. Trimiterea unei forțe navale indică posibilitatea acțiunii militare.

Istoria ne reamintește că, în situații de criză internațională, dialogul și liniile clare de comunicare sunt esențiale pentru a minimiza riscul de conflict cu consecințe grave, ca urmare a unor percepții sau calcule greșite.

Pentru SUA și Coreea de Nord, două țări fără relații diplomatice oficiale, nu există un canal de comunicare directă sau de schimb de scrisori, așa cum se întâmpla acum 55 de ani, în timpul crizei rachetelor cu URSS.

Pericolul actualului conflict este dat și de psihologia celor doi lideri cu ego-uri exacerbate, irascibili și cu preferințe pentru soluții maximaliste. Aceasta îi va putea încuraja să opteze pentru strângerea șurubului, cu consecințe potențial devastatoare.

În mod rațional, opțiunea militară a Statelor Unite nu are sens, având în vedere probabilitatea scăzută de a înlătura toate instalațiile nucleare ale lui Kim și probabilitatea ridicată ca Nordul să lanseze un atac asupra capitalei sud-coreene, Seul.

SUA și aliații sud-coreeni vor câștiga aproape sigur un război cu Nordul. Dar un Nord devastat ar însemna o provocare în sine, dat fiind riscul ca materialul fisionabil ascuns să cadă în mâinile organizațiilor extremiste sau ale unor regimuri periculoase.

Statele Unite au puține opțiuni în afară de sancțiunile economice mai dure, care însă pot avea un impact substanțial asupra Nordului doar dacă sunt susținute de China.

Astfel de discuții vor avea nevoie de timp și da, de răbdare, având în vedere mizele enorme, inclusiv soarta a aproximativ 75 de milioane de coreeni de pe ambele părți ale liniei de demarcație”.

 

Jurnalistul și cineastul italian Gabriele Del Grande este reținut în Turcia, din 9 aprilie. Conform rapoartelor mass-media, el a fost arestat la granița turco-siriană în timp ce intervieva refugiați. Presa italiană reacționează.

Erdoğan vede conspirații peste tot, este opinia scriitorului Roberto Saviano în La Repubblica:

Pentru Erdogan, o presă care nu se află sub controlul său este în mod necesar o presă finanțată și astfel manipulată de către alții. Documentarea directă, care nu a fost negociată cu autoritățile, reprezintă un atac efectuat în numele grupurilor de putere care pot fi occidentalii, evreii, masonii sau orice alt inamic imaginar pe care regimul îl poate inventa. Există întotdeauna o conspirație care poate justifica arestarea a sute de jurnaliști, scriitori și adversarii. Procedând astfel, Turcia nu doar că se îndepărtează de Europa, ci adoptă un nou curs autoritar, care ar putea fi exemplu pentru toate formațiunile populiste de pe planetă", scrie Roberto Saviano in La Republica.

Trebuie să ne amintim că de ani de zile, Del Grande abordează cu curaj problema complexă a imigrației, denunțând decesele din Marea Mediterană, dezvăluind abuzurile împotriva drepturilor omului”, scrie Corriere della Sera.

O mare parte a poporului turc, care nu poate fi echivalată cu Erdogan, are nevoie de solidaritatea Europei. Cu ea trebuie să menținem relațiile culturale și academice".

Revista presei internaționale din 21 ianuarie 2017
791

Facebook comments