Viktor Orban ar trebui exclus din PPE (The Guardian)

orban_putin.jpg

Viktor Orban și Vladimir Putin la Budapesta, februarie 2017
Image source: 
kormany.hu

Situația din Ungaria este tema unui articol de opinie publicat de istoricul britanic Timothy Garton Ash în The Guardian. Dacă Viktor Orban insistă în a închide Universitatea Central-Europeană și continuă să erodeze democrația liberală, el trebuie exclus din familia populară europeană.

Cunoaștem prețul tăcerii. Și acestei tăceri trebuie să-i punem capăt. În caz contrar, declarațiile constante de fidelitate față de anumite valori universale, din partea grupului Partidului Popular European (PPE) nu vor avea nici măcar valoarea bucății de hârtie pe care sunt scrise. 

Ungaria este renumită pentru salamul său. Iar Orbán este un maestru al tacticii salamului. Termenul provine de la liderul stalinist ungar Mátyás Rákosi, care spunea în anii 1940 că va tăia partidele non-comuniste „precum feliile de salam“. Acum, anti-comunistul Orbán feliază democrația liberală. Și taie fiecare felie atât de subțire încât partenerii săi europeni nu cred că acesta chiar este un motiv pentru a face prea mare gălăgie.

Vorbim despre cineva care în Piața Eroilor din Budapesta, în iunie 1989, la vârsta de 26 de ani, electriza mulțimea cu un apel pentru trupele rusești să părăsească teritoriul Ungariei. (Acum, el este unul dintre cei mai buni prieteni a lui Vladimir Putin în interiorul UE.)

Îmi amintesc de acel tânăr cu ochi strălucitori, un aparent idealist bursier Soros la Oxford, cu care discutam despre democrație în sălile de la Colegiul St Antony. (Acum, bursierul Soros vrea să închidă universitatea fondată de Soros.) Atunci, Ungaria, împreună cu Polonia, conducea jumătate din Europa spre libertate. (Acum Ungaria, alături de Polonia, conduc populismul naționalist într-un marș care se îndepărtează de libertate).

Și ce reacție putem vedea de la liderii de centru-dreapta din Europa, care pe bună dreptate, se pretind a fi moștenitori ai creștin-democrației părinților fondatori ai Uniunii Europene ?

Puteți urmări on-line cum Jean-Claude Juncker, arătând ca un om care tocmai s-a bucurat de un prânz bun, așteaptă să-i primească pe șefii de guvern la summit-ul UE din Letonia, în 2015. „Vine dictatorul “, glumește el înainte de a-l saluta jovial pe Orbán: „dictatorule!“, Ce fel de exemplu este acesta pentru tinerii europeni?

L-aș întreba pe prim-ministrul spaniol Rajoy: oare ați uitat  cum sună fascismul? Și pe primul ministru irlandez, Enda Kenny: Chiar credeți că ar trebui să vă fie atât de indiferentă soarta unei țări de „departe și despre care noi nu știm nimic“? Pentru Grzegorz Schetyna, liderul Platformei Civice din Polonia: cum puteți lupta cu Orbánismul în Polonia, în timp ce îmbrățișați acest partid în propria grupare europeană?

Și pentru bavarezul Horst Seehofer, liderul Uniunii Creștin Sociale:  chiar vreți cu adevărat să fiți văzut ca idiotul util al Orbánismilui? Și pentru Angela Merkel: nu cumva acest om este reprezentativ pentru tot ceea ce vă stă împotrivă?

 

În Franța, două articole de opinie din ziarul Libération – ziar cu simpatii de centru-stânga -  reflectă cum nu se poate mai bine situația din rândurile socialiștilor, confruntați cu ascensiunea lui Jean-Luc Mélenchon, liderul Franței Nesupuse.

 

Așadar: ar trebui ca Bernard Hamon să-i lase locul lui Mélenchon?

Da, spune filosoful Patrice Maniglier. ”Știm cu toții cât pare de puțin probabil, chiar scandalos. Dar ne confruntăm cu o situație excepțională. Astăzi, perspectiva unei victorii a unui guvern reorientat spre stânga, în sensul unei rezistențe mai puternice față de cei puternici, o victorie așteptată de mult timp, pare la îndemână. Această orientare v-a pus în poziția în care vă aflați acum. A nu face nimic pentru a putea îndeplini acest obiectiv este pur și simplu o trădare”.

Nu trebuie să vă retrageți domnule Hamon!” Scrie, în paginile aceluiași ziar, realizatoarea de film Ingrid Cogny. ”Văzând că filozoful și vizionarul  domn Maniglier i-a cerut domnului Hamon să renunțe,  m-a apucat râsul. Pe zi ce trece sunt tot mai uimită de vocația de guru a lui Jean-Luc Mélenchon, care degajă un vocabular demn de moștenirea lui Robespierre. Ascultându-l cred că e Regina din Alice în Țara Minunilor”, scrie regizoarea franceză.

 

Și presa internațională prefațează deja referendumul de duminică din Turcia, în urma căruia Recep Tayip Erdogan speră să deschidă calea pentru un regim prezidențial.

Financial Times crede că ”dacă Erdoğan câștigă - și el a câștigat fiecare vot, fie pentru funcția de prim-ministru sau de președinte, din 2002 încoace - pluralismul nu se va sfârși în Turcia. Turcia este mult prea diversă și nici chiar o figură atât de puternică precum Erdogan nu o poate omogenizeaza. Cu toate acestea, va fi foarte greu să  fie detronat, având în vedere opoziția dezorganizată, divizată și hăituită. Dacă Erdogan câștigă, el este eligibil până în 2029, va avea controlul asupra sistemului judiciar și va numi toți miniștrii”.

Die Welt este de părere că  dacă Erdoğan câștiga referendumul și va transforma țara într-un sistem prezidențial absolutist, aceasta va aduce stabilitate. ”Președintele ar deveni, fără îndoială, mai pragmatic și e de așteptat reducerea încălcărilor drepturilor democratice, ba chiar  o amnistie pentru prizonierii politici. Mai mult decât atât, o astfel de situație ar duce la destinderea între Turcia și Occident. ... Și dacă referendumul eșuează? Atunci, el va încerca să organizeze noi alegeri cât mai curând posibil. El va face tot posibilul pentru a obține o majoritate de două treimi în parlament, ceea ce i-ar permite să forțeze  reforma constituțională mult dorită. Un astfel de scenariu ar duce la instabilitate uriașă și nesiguranță. Turcia s-ar confrunta cu vremuri haotice. Și Erdoğan își va intensifica politica sa de represiune“.

Revista presei internaționale din 13 aprilie 2017
646

Facebook comments