Ce urmărește Trump atacându-l pe Assad? (The New Yorker, USA Today)

atac_siria1.jpg

Lansarea unei rachete Tomahawk de pe distrugătorul american USS Ross din Marea Mediterană, 7 aprilie 2017
Image source: 
US Navy via Reuters / rfi.fr

Apar primele reacții internaționale la bombardamentele americane asupra bazelor militare ale regimului sirian.

The New Yorker, de exemplu, scrie că, potrivit lui Trump, a fost în „interesul vital de securitate al Statelor Unite să prevină și să descurajeze răspândirea și utilizarea armelor chimice“. El a făcut apel la toate națiunile civilizate să se alăture pentru a pune capăt sacrificiilor și vărsării de sânge în Siria, și, de asemenea, pentru a pune capăt terorismului de toate tipurile.

Această declarație ridică însă mai multe întrebări decât răspunsuri, remarcă The New Yorker. Brutalitatea lui Assad a fost evidentă de ani de zile. Încă din vara anului 2013, când președintele Obama a autorizat o lovitură militară ca răspuns la un alt atac cu arme chimice efectuat de către forțele guvernamentale siriene. Cu această ocazie, Trump, pe atunci un  simplu cetățean, cerea prudență, scriind pe Twitter, că „Președintele trebuia să obțină aprobarea Congresului înainte de a ataca Siria- și ar fi o mare greșeală dacă nu o face!“

O săptămână mai târziu, din nou pe Twitter, Trump avertiza: „Președintele Obama, nu  trebuie să atace Siria. Nu există nici un avantaj, dimpotrivă. Muniția trebuie economisită pentru o altă ocazie, mai importantă!“ scria atunci Donald Trump.

Desconsiderarea lui Assad pentru viața umană a fost  evidentă din nou la sfârșitul anului trecut, când forțele sale au înconjurat și au bombardat estul orașului Alep, omorând și rănind un număr mare de civili care au fost prinși în oraș ca într-o capcană. Această vărsare de sânge nu a determinat vreo dorință a lui Trump de a-l elimina pe Assad: dimpotrivă, notează The New Yorker.

USA Today se întreabă cum va reacționa regimul din Siria în urma atacului. Prin lovirea țintelor militare siriene, Trump  a dat semnalul că vrea să prevină repetarea unor atacuri chimice.

”Trump pare să parieze că Siria nu va recurge la represalii și că aliații  lui Assad, Rusia și Iranul, se vor abține la rândul lor de la a răspunde. Milițiile iraniene  se află în Siria. Rusia a susținut regimul Assad cu lovituri militare și a întors soarta războiului civil , în favoarea Damascului.

Armata SUA a notificat forțele rusești înainte de atacuri. Armata SUA a folosit o linie de comunicații deja stabilită, tocmai pentru a evita un incident între aeronavele SUA și cele ale Federației Ruse care zboară peste Siria.

O intervenție limitată reduce, de asemenea, posibilitatea de a atrage SUA într-un alt război major sau de a determina prăbușirea regimului Assad, creând un vid de putere, care ar putea fi umplut de către statul islamic sau alți extremiști din Siria”, remarcă USA Today.

Trump descoperă realitatea, constată în editorialul său ziarul Le Monde.

După ultimele atrocități din Siria, diplomația lui Trump cunoaște o evoluție. Miza principală a președintelui a fost de a face din Assad cel mai eficient cavaler în lupta împotriva jihadismului. Și aceasta, cu toată sălbăticia războiului dus de el timp de șase ani, la fel de brutal ca și rivalii săi jihadiștii. Și totodată, fâcând uitat tocmai rolul jucat de Damasc în creșterea terorismului islamist.

Chiar dacă Washingtonul  nu cere nici acum plecarea lui Bashar, Donald Trump a trebuit să fie de acord că depravarea liderului sirian „nu poate fi ignorată în lumea civilizată.“ Rex Tillerson, secretarul său de stat, a mers mai departe. El l-a denunțat pe președintele sirian, și a spus că trebuie tras la răspundere pentru atac. Tillerson a subliniat în continuare „responsabilitatea morală“, în acest caz, cei doi aliați ai Damascului, Rusia și Iran. Este mai mult decât o schimbare de ton”, constată Le Monde.

 

"Generația What": Cum gândesc tinerii în Europa. Deutsche Welle prezintă rezultatul unei interesante cercetări sociologice la nivel european.

Este cel mai mare studiu dedicat tineretului european, spun cei de la Institutul Sinus care au realizat lucrarea la inițiativa Uniunii Europene de Radio și Televiziune (EBU). La chestionarul online au participat voluntar în jur de un milion de tineri europeni între 18 și 34 de ani, din 35 de țări. 

Este greu să împarți ”tineretul din ziua de astăzi” în categorii: nu îi este teamă de Putin, dar nici nu-l prea interesează atrocitățile istoriei, cum ar fi Holocaustul. Unii o consideră pe Merkel cool, alții cred că ”Mutti” este dușmanul numărul unu. Nu se duc cu plăcere la vot, dar ies pe stradă pentru Europa. 

Rezultatul arată imaginea unei generații care își face griji pentru nedreptatea socială, dar nu are încredere că politica va rezolva problemele. 82 la sută dintre cei întrebați nu au încredere în politică, iar 45 la sută au răspuns chiar că nu au încredere ”deloc”. 

Însă 71% dintre tineri nu vor ca țara lor să părăsească UE.

Neîncrederea în politică nu înseamnă lipsă de interes. Dimpotrivă: nouă din zece participanți recunosc nedreptățile sociale din țările lor. În Germania de pildă, grijile față de neliniștile sociale sunt primele pe lista temerii față de viitor. 

Am văzut în ultimul timp că tinerii Europei sunt gata să iasă în stradă. Pentru cine a crescut cu UE, uniunea este mai mult un instrument de atingere a scopului decât o uniune a păcii cu premiu Nobel. 

Sociologii Institutului Sinus analizează rezultatele în felul următor: ”În ciuda greșelilor făcute, Uniunea Europeană este văzută ca ceva util pentru țara lor de proveniență”. 

Din acest studiu s-ar putea trage concluzia că cine crește fără granițe este mai deschis față de ceilalți. Două treimi dintre intervievați au răspuns că își doresc mai multă integrare și deschidere. 

Tinerii europeni au experiență cu tot felul de crize: 11 septembrie 2001, căderea piețelor financiare, problemele de mediu și mai nou, criza refugiaților”, spun cercetătorii. Așa că, dacă tineretul are experiență cu ceva, acest ceva sunt incertitudinile și crizele. 

 

Și organizația bască ETA este în pragul dizolvării, anunță cotidianul spaniol El Pais.

După predarea ultimelor sale arme, programată sâmbătă, în Franța, organizația separatistă bască deschide discuțiile privind dizolvarea. Un anunț este de așteptat înainte de sfârșitul anului, afirmă El País.

După ce a abandonat oficial lupta armată în octombrie 2011, ETA are acum în față trei opțiuni:  continuitatea ca o organizație social-politică, o dizolvare lentă sau dizolvarea asumată. Prima opțiune este greu de imaginat și „ar afecta, de asemenea, interesele stângii basce, independentistă și apropiată de ETA, dar care vrea să întoarcă pagina violenței, cât mai curând posibil.“

Astfel că dezbaterea se va concentra asupra dizolvării asumate sau lente".

Această din urmă opțiune ar fi „mai puțin umilitoare“, dar guvernul Partidului Popular cere recunoașterea publică a dizolvării, ca o condiție pentru a negocia soarta prizonierilor ETA.

Grupul terorist încearcă să ascundă înfrângerea, prezentând-o ca dezarmare voluntară, și va încerca să facă același lucru și cu dizolvarea, crede El Pais.

Revista presei internaționale din 7 aprilie 2017
582

Facebook comments