Fascism în Japonia, dictatură în Coreea de Sud? (Foreign Policy, National Review)

coreea.jpg

Președinta Coreei de Sud, Park Geun-hye
Image source: 
REUTERS/Ahim Rani

Crizele și derapajele politice afectează și Extremul Orient. Presa remarcă degradarea climatului politic în două mari puteri economice ale regiunii: Coreea de Sud și Japonia.

Merge Coreea de Sud către o dictatură? Este întrebarea din titlul analizei realizate de revista americană Foreign Policy.

De la preluarea funcției, în februarie 2013, președinta sud-coreeană Park Geun-hye și partidul său, Saenuri, a dat in judecată jurnaliști și lideri sindicali, a închis politicieni de opoziție, a cenzurat presa, a dizolvat partide politice. Complice i-a fost o rețea de organizații de dreapta, precum și agenția de informații a țării, care a trimis milioane de tweet-uri ilegale în favoarea lui Park, în timpul alegerilor din 2012.

Cea mai recentă lovitură s-a produs la 4 iulie, când Han Sang-gyun, liderul Confederației Sindicatelor  Coreene,  a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru organizarea unui protest antiguvernamental  masiv, la 14 noiembrie.

Se spune că această înclinație pentru puteri dictatoriale a președintei sud-coreene vine chiar din educația sa: Ea este fiica lui Park Chung-Hee, general sud-coreean, care a dat o lovitură de stat în 1961, s-a proclamat șef al unei juntei militare, iar apoi a fost ales președinte în 1963.

A fost o domnie de 18 ani, caracterizată printr-o creștere economică masivă, cuplată cu represiune severă - inclusiv arestări arbitrare, tortură pe scară largă, execuții și legea marțială. Domnia lui Park s-a încheiat doar atunci când șeful serviciilor secrete l-a asasinat, în 1979.

Sigur, a o compara pe președintă cu tatăl ei poate fi ceva exagerat -  nimeni nu mai este torturat sau spânzurat și nimeni nu mai dă lovituri de stat. Dar reprimarea libertăților există.

Și ea se face în numele anti-comunismului, chiar dacă Nordul comunist nu-i mai preocupă aproape deloc pe sud-coreenii de azi. Acum, problemele sunt inegalitățile , locurile de muncă, nivelul de trai, notează FP.

Cât privește Japonia, revinea ea la fascism?  - se întreabă National Review, care vorbește despre un veritabil tsunami în politica japoneză.

În această săptămână, scrie National Review, Partidul Liberal Democrat (PLD) și partenerii săi de coaliție au câștigat o majoritate de două treimi în cele două camere legislative. Este majoritatea necesară pentru a începe procesul de modificare a constituției Japoniei – una dintre piesele centrale din platforma partidului.

Constituția Japoniei a fost impusă de Statele Unite, după al doilea război mondial și niciodată nu a fost modificată. De ce ar trebui să fie modificată acum?

Ei bine, zeci de parlamentari ai PLD și miniștri - inclusiv prim-ministrul Shinzo Abe - sunt membri ai unei organizații naționaliste radicale numită Nippon Kaigi, care crede  că Japonia ar trebui să abandoneze ”viziunea masochistă a istoriei", conform căreia ar fi comis crime în timpul celui de-al doilea război mondial.

Și că, de fapt, Japonia a fost partea vătămată în război. Astfel că Japonia ar trebui să aibă din nou o armată și ar trebui să i se închine împăratului. Trebuie menționat că după război, SUA au forțat Japonia să devină o democrație liberală, și de asemenea, să nege descendența divină a împăratului.

În 2013, la o manifestare a Nippon Kaigi,  s-a intonat vechiul imn imperial, Răsărit de Soare, steagul imperial a fost transportat cu avionul, iar organizația s-a angajat să se rupă de regimul de după război.

Proiectul PLD ar putea deschide calea către revenirea la statul Shintoist și la cultul împăratului. Iar proiectul ar putea abroga, de asemenea, prevederea că "poporul japonez renunță pentru totdeauna război”.

 

Statele Unite ar trebui să-și regândescă legăturile cu Turcia, după tentativă de lovitură de stat, este de părere editorialul ziarului USA Today.

Turcia este un aliat fracturat, instabil, ai cărui lideri nu împărtășesc valorile noastre, scrie ziarul american.

Turcia a servit mult timp drept principala arteră subterană de aprovizionare pentru Statul Islamic  - cu teroriști și arme. Statele Unite ale Americii au avut un oarecare succes în presiunile asupra regimului Erdogan în încercarea de a opri acest trafic cu două sensuri.

Dar încercarea de lovitură de stat, singura împotriva unui guvern al NATO, a fracturat Turcia și a făcut-o potențial nesigură.
Iar noi am dezvoltat o dependență strategică de un regim cu o aderență slabă la propriile noastre valori.

SUA sunt disperate să susțină un aliat cum ar fi Turcia, deși ne lipsește înțelegerea elementară a motivelor și scopurilor liderilor săi.

Ar trebui să ne gândim mai bine la cât de loiali ne-ar putea rămâne un lider și un regim care și-au exprimat clar simpatiile islamice.

În ciuda absenței aparente a unei căi alternative, poate că acesta este momentul de a spune răspicat că nu vom permite Turciei să ne ducă într-o fundătură.

 

Comisia Europeană  a afirmat mereu că nu a știut nimic despre manipulările emisiilor diesel comise de Volkswagen și alți producători de automobile. Documentele obținute de SPIEGEL ONLINE arată însă cu totul altceva.

Cel puțin din 2010, Comisia Europeană era în posesia unor dovezi concrete în acest sens, scrie Spiegel Online.

De fapt, experții Comisiei Europene observaseră un fenomen ciudat: Calitatea aerului în orașele europene se îmbunătățea mult mai lent decât era de așteptat, date fiind reglementările tot mai stricte privind emisiile.

Centrul Comun de Cercetare (CCC) - o organizație care realizează studii în numele Comisiei - a lansat o serie de teste încă din 2007 , descoperind că emisiile de oxid de azot provenind de la vehiculele diesel  erau cu mult mai mari în condiții de drum decât în ​​laborator.

Informațiile au ajuns și la Antonio Tajani,  pe atunci comisar european pentru industrie și antreprenoriat. Dar, din nou, nu s-a întâmplat nimic, scrie Spiegel Online.

972

Facebook comments