Trump, simptomul unei democrații în profundă criză

cay.jpg

Jurnalistul de investigație David Cay Johnston a obținut Premiul Pulitzer în 2001
Image source: 
youtube.com

David Cay Johnston este, conform multor opinii, cel mai important jurnalist de investigație american. Și-a urmat vocația de "răscolitor de adevăr" în cea mai bună tradiție americană, mai întâi în California natală, la San Jose Mercury - News (unde a fost angajat în 1968,  la vârsta de 19 ani), apoi la Detroit Free Press, Los Angeles Times și, din februarie 1995 până-n aprilie 2008, la New York Times, unde s-a specializat pe economie și fiscalitate, subiecte pe care le stăpânește ca nimeni altul în jurnalismul american contemporan. În 2001 a fost răsplătit cu premiul Pulitzer pentru articolele și comentariile sale privind alambicatul și injustul sistem de impozitare american.

Actualul președinte american a fost pentru David Cay Johnston un subiect constant, obsedant ar spune unii. S-au întâlnit întâia oară în 1988, când ziaristul scria despre cazinourile din New Jersey pentru cotidianul PHILADELPHIA INQUIRER. Doi ani mai târziu dezvăluia, în aceeași publicație, că firmele actualului președinte, pe atunci proprietar de cazinouri, valorau practic zero. Trump avea să revină ca personaj, în 1992, în TEMPLELE NOROCULUI, cartea pe care invitatul nostru a consacrat-o lumii întunecate a cazinourilor new-jerseyene. Anul trecut, în toiul campaniei electorale, David Cay Johnston a primit, de la un anonim, primele câteva pagini ale declarației federale de impozit pe care Trump a completat-o în 2005. A fost singura breșă, mult prea îngustă, în zidul refuzului prezidențial de a lumina, în spiritul tradițional de transparență al predecesorilor săi, universul afacerilor sale.

Din motive încă neclare, organizații mediatice americane cu autentic impact popular, televiziunile în primul rând, au refuzat să lărgească breșa, investigând trecutul problematic al actualului ocupant al Casei Albe. Experți precum David Cay Johnston au fost prea puțin prezenți. Cartea sa,  THE MAKING OF DONALD TRUMP (Trump de la A la Z) a fost publicată anul trecut la editura Melville, după ce fusese refuzată de case mai importante.  "S-a născut, această carte", explica David Cay Johnston, "din frustrarea mea că marile instituții ale jurnalismului american au refuzat să scoată în relief idila de o viață a lui Trump cu mafioți, răufăcători violenți,  și oligarhi ruși".

David Cay Johnston: Lui Trump nu-i pasă decât de sine însuși. În calitate de candidat, a avut însă priceperea de a le spune suporterilor, cu orice ocazie,  "vă iubesc" sau "vă iubim". Pentru el, semenii sunt niște obiecte. E total lipsit de empatie. Strănepotului său William, foarte bolnav, în pericol de moarte îndată după naștere, Donald i-a tăiat asigurarea medicală. (Copilul a supraviețuit, dar cu sechele pentru tot restul vieții.) Trump era angajat într-o dispută familială -care s-a lăsat cu procese - pentru moștenirea tatălui său, și și-a exprimat nemulțumirea pedepsind o ființă care evident n-avea nici o vină. În timpul divorțului de prima soție, Ivana, a plasat în cele două tabloide newyorkeze, Daily News și Post, și în alte locuri, informații denigratoare și umilitoare despre mama copiilor săi. Această totală lipsă de respect pentru ceilalți este trăsătura de baza a lui Donald Trump, trăsătură pe care confrații mei jurnaliștii americani n-au scos-o în evidență suficient, și cu care acum trebuie să trăim în fiecare zi. E o trăsătura care, a propos,  s-a manifestat recent, când Trump a repetat o poveste total falsă cum că generalul "Black Jack" Pershing, pe vremea când comanda operațiunile de reprimare a insurgenței musulmane din Filipine, ar fi prins 50 de teroriști,  și cu gloanțe înmuiate în sângele unui porc proaspăt tăiat i-ar fi împușcat pe 49 dintre ei. Pe al 50-lea l-ar fi lăsat liber ca să răspândească vestea. În următorii 25-35 de ani (numărul se schimbă în funcție de ocazie),  n-a fost, continuă Trump, nici urmă de terorist:  au înțeles ce-i așteaptă.  Trump narează ceva atât de evident ridicol cu o plăcere enormă. Îi citești entuziasmul pe față când vorbește despre execuții, despre omoruri.

Reporter: O altă trăsătură trumpiană, manifestată repetat în declarații și decizii, este rasismul.

David Cay Johnston: Rasismul lui Donald Trump, bine documentat, e la el ceva natural. În 1927, tatăl său, Fred, era arestat la New York după o încăierare în care au fost implicați vreo mie de membri și simpatizanți KKK. Donald Trump a susținut, în câteva ocazii, că nu-i adevărat. Problema e că există rapoarte ale poliției, și relatări ale incidentului în 8 ziare, unde găsim și adresa lui Fred Trump. Donald Trump a intrat prima oară în atenția publicului în 1973, când statul a trimis funcționari sub acoperire să testeze dacă proprietarii imobiliari discriminau pe motive rasiale. În fruntea listei vinovaților s-a aflat firma familiei Trump. În replică, Donald Trump a atacat statul, pretinzând că acesta încearcă să le bage forțat chiriași asistați social. Aserțiune ridicolă. Ulterior, autoritățile de control al cazinourilor din statul New Jersey l-au amendat pentru discriminare împotriva negrilor, femeilor și asiaticilor. Donald Trump este un rasist absolut, dintotdeauna. S-a văzut asta în reacția sa la violențele din Charlottesville.

Reporter: Cum face Donald Trump afaceri? Care au fost și sunt principiile sale?

David Cay Johnston: Principiul fundamental este, la Donald, că înțelegerile sau contractele nu trebuie respectate. Am intervievat persoane pe care le-a angajat să-i facă lucrări. După ce le predau, le declara fără valoare, le punea la sertar, și refuza să le restituie sau să plătească. "Nu-ți dau nimic înapoi, dă-mă  în judecată", a  răspuns într-un caz, și apoi a folosit materialul. A înșelat lucrători – imigranți ilegali din Polonia - pe care trebuia să-i plătească cu 4 dolari pe oră pentru a demola clădirea Bonwit-Teller, unde a construit Turnul Trump. Vorbim de un imobil de 12 etaje pe care l-au dărâmat fără echipament modern, fără ochelari, mănuși sau căști de protecție. Au smuls cabluri electrice cu mâna goală. Erau, muncitorii, atât de săraci, încât mulți dintre ei dormeau, în toiul iernii, în clădirea plină de azbest pe care o demolau.  La procesul intentat pentru ca acești oameni să-și primească banii cuveniți, Trump - cel care refuzase să-i plătească - a declarat că n-a știut nimic. Judecătorul federal a scris, în justificarea sentinței, că mărturia lui Trump n-a fost credibilă, citând faptul că acesta avea biroul, cu fereastra panoramică, exact peste drum de șantier, unde a și fost fotografiat în repetate rânduri. Bineînțeles, purtând întotdeauna cască de protecție.

Reporter: Cum ajunge un astfel de om, cu un bagaj atât de greu, să candideze din partea unui partid major și să ocupe acum Casa Albă?

David Cay Johnston: Trump nu-i boala,  Trump e simptomul.  Simptomul unei democrații în profundă criză, a unei societăți care, aidoma celei europene, este atacată pe tăcute de către Putin,  care speră să transforme democrația într-un interludiu scurt și bizar de câteva sute de ani care să fie urmat de autocrațiile viitorului. După al II-lea Război Mondial am devenit extrem de prosperi în America, dar n-am modernizat sistemul de învățământ, care datează din secolul al XIX-lea, n-am instruit lumea în legătură cu mass-media, și am desființat instituțiile care promovau atitudini ponderate în privința statului și democrației. Fără să-și dea seama, americanii au renunțat la democrație. Politica este astăzi dirijată de ceea ce numeam, cu ani în urmă, "clasa donatorilor politici', adică de un grup extrem de restrâns de indivizi cu dare de mână, ale căror afaceri depind, în mare măsură, de generozitatea statului. Legile de finanțare a campaniilor politice promulgate după perioda Nixon și menite să favorizeze un climat de responsabilitate în rândul politicienilor au avut efectul opus celui scontat:  politicienii au a răspunde doar donatorilor politici, adică unei clase infime:  un american din aproximativ 500 cu bani serioși, care contribuie sume substanțiale.

 

Alte interviuri cu personalități din Statele Unite realizate de corespondentul RFI la Washington aicihttp://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă AICI prima parte a interviului cu jurnalistul de investigație David Cay Johnston
767

Facebook comments