Roy Beck la RFI: Rasa nu trebuie să joace nici un rol în selecția imigranților

roy_beck_bun.jpg

Image source: 
Facebook / Roy Beck

Roy Beck este director executiv al grupului de presiune CIFRESUA, pe care l-a fondat în 1996.  De meserie jurnalist - unul dintre primii zece ziariști americani specializați în anii 1960 pe probleme ecologice - el a devenit, de-a lungul anilor, unul dintre cei mai influenți activiști pentru limitarea imigrației legale, autor a patru cărți pe acest subiect, audiat în comisii parlamentare, ascultat în foruri decizionale și mediatice de aici și din întreaga lume. El este creditat cu un rol important în înfrângerea tuturor tentativelor de liberalizare a imigrației din ultimii zece ani.

Iar acum, cu venirea la putere a lui Donald Trump, "steaua" sa este în ascensiune.

Reducționismul propovăduit de Roy Beck promite să devină politica de stat. Nu este o tendință nouă. Comisii parlamentare în materie, Jordan în Cameră și Wirth în Senat, de pildă, s-au ocupat în trecut, tangențial doar, de această chestiune, motivată în esență, cum vom auzi, ecologic, social și economic. În aprilie 1994 invitatul nostru a publicat, în revista ATLANTIC MONTHLY, un articol de mare răsunet, intitulat ”CHINUL IMIGRAȚIEI ÎN WASAU”, despre impactul unui grup de refugiați sud-est asiatici asupra unei comunități din America "profundă".

ROY BECK: Demonstram acolo că un lucru făcut cu bune intenții, temeinic, merge bine pînă la un anumit nivel, dincolo de care începe sa devina distructiv. Exemplul era,  în acel articol, un minunat orășel din nordul statului Wisconsin, care a primit cu mare ospitalitate refugiați Mong. S-au descurcat bine cei din primul val, dar au tot continuat să vină,  pînă cînd s-a depășit limita suportabilului pentru acea comunitate urbană. A fost, pentru mine, un argument în plus în favoarea limitelor.

Reporter: Care ar fi limita cînd vorbim despre imigrația legală?

ROY BECK: Aș fixa-o la aproximativ 250.000 anual. E nivelul optim pentru a stabiliza populația.  De altfel, aceasta a fost, dacă e să privim istoric,  media  între 1776 și 1965, cînd a fost promulgată legea care a dus la o creștere bruscă pînă la 400.000 și apoi 500.000 în anii 1970-1980. A urmat legea din 1990, care a permis o dublare la peste 1 milion anual, nivel menținut pînă-n zilele noastre. Stabilizarea populației este, conform majorității futurologilor ambientali, un imperativ pentru întreaga planetă. La ce nivel stabilizezi trebuie decis de la caz la caz,  întrebarea fiind cît din lumea naturală ești dispus să distrugi înainte de a stabiliza. În ce privește SUA, opinia noastră este că am distrus destul. Habitatul natural și terenul agricol trebuie păstrate cam la dimensiunile actuale.  Datorăm generațiilor viitoare - de pretutindeni, nu doar celor americane – protecția acestor pamînturi.  Să nu le umplem cu omenire în plus, să nu permitem o creștere de populație care,  în SUA,  este datorată aproape în întregime imigrației.

Reporter: Acesta ar fi argumentul ambiental, de care sunteți extrem de apropiat. Ce probleme  de altă natură sunt cauzate de ceea ce considerați a fi un nivel prea ridicat al imigrației?

ROY BECK: Una dintre cele mai mari probleme se referă la populația neocupată în vîrstă de muncă.  Avem în jur de 50 de milioane de americani care au împlinit vîrsta legală dar nu lucrează,  12 milioane mai mulți decît în anul 2000. Evident,  unii n-au nevoie să lucreze, alții sunt prea suferinzi, alții,  părinți fiind, aleg să nu lucreze ca să-și poată crește copiii.  Rămîn însă atîția sănătoși, apți, dar care nu găsesc de lucru, încît e cazul să te întrebi ce sens are să continui să aduci lucrători străini.  Cel mai loviți sunt cei cu maxim studii liceale și o calificare mai joasă, pentru că în această zonă concurează majoritatea imigranților.  În consecință, salariile au stagnat, sau au scăzut - vertiginos în unele cazuri - în ultimii 30 de ani, iar disparitățile de venit sunt mult mai accentuate decît înaintea acestei explozii migratorii. Cînd ai factori precum robotizarea, mecanizarea și mondializarea, ultimul lucru de făcut este să imporți anual un milion de oameni cu drept de muncă viager, majoritatea lor la concurență cu forța de muncă internă cea mai expusă la  mecanizare și mondializare.

Reporter: Nu e ceva nou, această poziție. În noiembrie 2009, în plină criză economică interveneați în mărturie parlamentară pentru suspendarea imigrației "ne-esențiale" pentru a reduce șomajul; mai recent, CifreSUA a promovat, din aceleași motive,  măsuri de obstrucționare a aplicării decretelor în materie ale președintelui Obama. Acum,  perioada de opoziție s-a terminat. Ce șanse realiste sunt ca visul reducționist  să devină realitate?

ROY BECK: Șansa de a ne atinge obiectivele în materie de imigrație este mult mai mare decît oricînd după 1996.  Motivul  este că noul președinte, Administrația sa,  îmbrațișează entuziast reducționismul motivat economic, mai puțin pe cel justificat ecologic. Trump a vorbit, pe tot parcursul campaniei, despre necesitatea unei politici de imigrație care pune în prim plan interesele lucrătorilor americani. Nici președintele Obama, nici Bush Jr., nici Clinton n-au avut vreodată acest obiectiv; toți trei au fost expansioniști în materie de imigrație. Avem acum un președinte care a candidat ca reducționist.  În Parlament, Democrații sunt devotați fără echivoc expansionismului, în vreme ce  Republicanii sunt foarte divizați.  Vom avea o luptă crîncenă în care grosul parlamentarilor Republicani va încerca să-și convingă liderii să pună pe agendă dezbaterea acestor proiecte de lege.  Aici, sincer vorbind, trebuie să intervină  și organizația mea, care pe Internet are o rețea de peste 8 milioane de aderenți dispuși să exercite presiune asupra legislatorilor în acest sens. Nu m-aș hazarda într-un pronostic, dar pot spune că vom asista la eforturi și dispute majore, la capătul cărora există o șansă rezonabilă de a vedea, pentru prima oară din 1924 încoace, o reducere a totalului imigrației legale.

Reporter: Reducționismul este o teorie suspectată deseori de rasism, nativism și xenofobie. În primul val de finanțatori ai organizației dvs. s-au aflat personalități cu orientări de dreapta. Reputația dvs. personală este impecabilă, a curentului pe care îl reprezentați mai puțin. Detractorii v-au numit, cum citim în New York Times, "fața benignă a unei mișcări rasiste". Cum răspundeți acestor acuzații?

ROY BECK: Poziția noastră este că rasa nu trebuie să joace nici un rol în selecția imigranților. Cei admiși, într-un număr care va continua să fie, o vreme, 500.000 anual - nivelul la care am dori să se ajungă, de la un milion cîți primim la ora actuală - nu vor fi, în majoritatea cazurilor, albi. Nimic,  în proiectele existente, nu-i de natură să încline balanța imigrației într-o direcție rasială sau alta. Nativism înseamnă legi și o cultură care-i avantajează pe cei născuți aici. Suntem total opuși  nativismului, și mișcarea noastră va veghea să nu fie nimic în lege care să favorizeze un cetățean născut în SUA în dauna unuia originar din altă țară. Principalii beneficiari ai reducerii nivelului numeric al imigrației vor fi, în majoritatea covîrșitoare a cazurilor, hispano- și afro-americani.

Ascultă: Roy Beck intervievat de Radu Tudor
754

Facebook comments