Cum se măsoară performanța guvernării. Manual OECD

Recent, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a publicat un studiu privind funcționarea administrației publice. Studiul, intitulat, „O privire asupa guvernărilor”, nu include România, dar sunt analizate 37 de state, membre ale OECD. Desigur, o parte din concluziile analizei se pot compara și cu situația din România. Este însă de remarcat preocuparea pe care un organism internațional prestigios, precum OECD, o acordă unei teme discutate în majoritatea economiilor lumii, și anume performanțele managementului public. Concluzia sintetic formulată arată că echilibrarea cheltuielilor bugetare, intervenită în ultimii ani, creează condițiile pentru creșterea investițiilor publice. Este o temă care sună cunoscut și în România, nu-i așa?

Interesant este că analiza OECD abordează funcționarea administrației publice ca pe o schemă logică. Adică mai exact, judecarea mediului public pleacă de la câteva întrebări simple: cât de multe și ce fel de resurse consumă administrația? Ce și cum fac guvernele? Ce bunuri și servicii produce administrația? Ce impact au asupra cetățenilor performanțele realizate de administrație? Sunt întrebări de la care ar trebui să plece multe judecăți de valoare asupra administrației și în România.
 
Analiza OECD are în vedere datele macroeconomice și constată că în ultimii ani politica de reducere a deficitelor fiscale a dat rezultate. Astfel, în anul 2009, deficitul bugetar mediu în statele analizate a scăzut la 2,8% din PIB, de la 8,4% din PIB în anul 2009. Desigur, există și o serie de excepții, precum Grecia și Spania care aveau, în anul 2015, deficite de 5,9% și respectiv 5,1% din produsul intern brut, în timp ce o serie de economii aveau excedent bugetar. România respectă până la un punct tendința internațională, în sensul că până în anul 2015, deficitul bugetar a scăzut, pentru că în ultimii doi ani evoluția s-a inversat, iar deficitul bugetar a început să crească.
 
Analiza OECD constată că în anii de criză investițiile publice au scăzut. Astfel, în medie, investițiile au scăzut de la 4,1%, în anul 2009, la 3,2% în 2015. Există și în acest caz limite maxime și minime. Ungaria alocă, în anul 2015, 6,7% din PIB pentru investiții publice, în vreme ce Israel cheltuia numai 1,5%. Spre comparație, România a alocat 2,6% din PIB.
 
Studiul relevă și o serie de indicatori interesanți. Astfel, se calculează numărul angajaților din sectorul administrației de stat din totalul angajaților. Raportul este de 30% în Danemarca, Suedia și Norvegia, în timp ce în Japonia și Coreea de Sud procentul este de sub 8%.
 
Cheltuielile bugetare din total PIB sunt cele mai mari în Franța și Finlanda (56%) și Danemarca (53%). Cel mai mic procentaj al cheltuielilor este în Coreea de Sud (32%), Irlanda (29%) și Mexic (25%). România a a alocat, în anul 2015, 34,6% din PIB pentru cheltuieli bugetare, un nivel redus, în condițiile în care și veniturile bugetare sunt aproape de nivelul cel mai scăzut din Europa.
 
În ceea ce privește veniturile bugetare, în medie, acestea provin în proporție de 72% din taxe și impozite fiscale, iar 16% au ca sursă contribuțiile sociale. Restul se completează din împrumuturi. Desigur, și în ceea ce privește statele există diferențe semnificative. Astfel, veniturile fiscale reprezintă 47% în Norvegia și 90% în Belgia.
 
Studiul relevă și indicatorul de încredere în instituțiile guvernamentale. La nivel general, încrederea cetățenilor din statele OECD a scăzut de la 45% în 2007, la 42%, în anul 2016. Cele mai mari scăderi ale încrederii în administrație s-au înregistrat în Grecia, Finlanda, Slovenia și Chile. În același timp, în anul 2015, două treimi din cetățenii statelor OECD erau satisfăcuți de sistemul de sănătate și educație și numai 55% din cetățeni aveau încredere în sistemul de justiție.
 
Morala studiului este simplă. Statele și organizațiile internaționale se interesează de performanța sistemului public. Din acest punct de vedere, România are de învățat și reflectat.
 

367

Facebook comments