Criza politică: miza banilor

Marea întrebare legată de actuala criză politică nu are încă un răspuns. Este imposibil de înțeles care sunt motivele de la care a plecat criza. Este limpede că adevarul nu este rostit până la capăt de principalii actori, ci poate fi cel mult intuit.

Astfel, acuzațiile dure dintre cele două tabere aduc o serie de indicii. În vreme ce moțiunea de cenzură nu vorbește decât despre niște forțe oculte care ar fi în spatele actualului premier (o afirmație pe care nu știi dacă să o iei în serios sau să o ignori) și despre încălcarea regulilor democratice.

Un adevărat scandal este însă legat de Programul Național de Dezvoltare Locală. Vă amintiți! Este programul care ar trebui să alimenteze cu resurse importante autoritățile locale.

Într-adevăr, în bugetul de stat au fost alocate pentru anul acesta sume semnificative și, mai mult chiar, programul este finanțat prin credite de angajamente. Este vorba despre 30 miliarde lei alocați pentru următorii ani. Programul ar fi trebuit să aibă câteva avantaje: să fie flexibil, adică să nu aibă criterii atât de complicate precum accesarea fondurilor europene, și să direcționeze fonduri bugetare către administrațiile locale favorite.

Mai mult, procedurile de alocare au fost simplificate, astfel încât banii să poată fi alocați prin ordin de ministru și nu prin hotărâre de guvern. Această mișcare a fost făcută pentru a limita transparența alocării banilor. De aceea, acuzațiile aduse de fostul ministru al dezvoltării regionale, Sevil Shhaideh premierului Grindeanu nu sunt întemeiate. Shhaideh susține că Grindeau a blocat PNDL. Dacă însă alocările se puteau face prin ordin de ministru, vinovat este fostul ministru al dezvoltării. Indiferent, însă, de cine trebuia să aibă ultima semnătură este greu de spus de ce nu a fost demarat programul atât timp cât era în interesul tuturor: al guvernului, al primarilor și al coaliției aflată la guvernare.

În același timp, România se află într-o perioadă fastă. Creșterea economică și stabilitatea politică erau atuuri importante într-un context extern complicat, cu Uniunea Europeană care gestionează două procese în același timp: Brexitul și arhitectura viitoarei Uniuni. Prezent la RFI, Mihai Ionescu, președintele ANEIR, spunea că este foarte important ca România să aibă acum o politică economică activă pe plan internațional pentru a putea atrage instituții și companii care, o dată cu ieșirea Marii Britanii din Uniune, doresc să-și găsească în România o bază de producție sau o platformă de distribuție către piețele europene. Evident, în condițiile unei crize politice prelungite acest lucru este practic imposibil de realizat.

În fine, la sfârșitul săptămânii trecute, biroul de informare al Parlamentului European a organizat o dezbatere privind bugetul Uniunii Europene pentru anul viitor. Dezbaterea a marcat trei teme fundamentale: instituțiile europene pregătesc bugetul pe anul 2018, în al doilea rând, am aflat motivele pentru care România nu reușește să absoarbă bani europeni și, în al treilea rând, administrația română ar trebui să se pregătească deja pentru președinția Uniunii Europene din anul 2019.

De ce nu încasăm fonduri europene din exercițiul bugetar 2014-2020? Pentru că nu avem autorități de management acreditate. De ce nu sunt acreditate? Pentru că nu sunt îndeplinite așa-numite condiționalități ex-ante și pentru că sistemul informatic nu este nici el acreditat. Condiționalitățile ex-ante, cunoscute de România, încă din anul 2014, înseamnă scrierea unor studii sau strategii în diverse domenii și crearea unor instituții.

În locul acestor preocupări serioase, extrem de importante pentru mediul de afaceri și pentru modernizarea societății românești, PSD a creat o criză politică.

947

Facebook comments