Brexit sau un divorț dureros după o căsnicie de 44 de ani

brexit_where_to_go.jpg

Brexit sau un divorț dureros după o căsnicie de 44 de ani
Image source: 
RFI

Brexitul a devenit oficial. Oricât ar dori să îndulcească lucrurile politicienii britanici și cei europeni, Brexitul arată ca un salt în necunoscut. De ce? Pentru că în acest moment nu este deloc clar cum vor decurge negocierile și dacă ele se vor finaliza cu un acord.

La nivel general, se știe că negocierile Uniunii și Marii Britanii vor dura cel mult doi ani. Acesta este termenul maxim stipulat de Tratatul de la Lisabona. După doi ani, situația se poate prezenta în felul următor: fie cele două blocuri economice vor ajunge la un acord, fie nu va exista o înțelegere, drept care relațiile comerciale ar urma să fie derulate sub patronajul regulilor Organizației Mondiale a Comerțului. Ceea ce ar însemna că între 5% și 40% din produse vor avea bariere vamale.

Negocierile nu vor fi deloc simple. Prima întrebare este cine pleacă în avantaj. Statistic vorbind, blocul european pare a fi avantajat. Argumentul: Uniunea Europeană absoarbe 46% din totalul mărfurilor și serviciilor exportate de Marea Britanie și, în același timp, cele 27 de state ale Uniunii Europene au cu Marea Britanie doar 5% din comerțul exterior.

Dacă la nivelul cifrelor mari Europa se află într-o evidentă poziție favorabilă față de economia britanică, în ceea ce privește dosarele concrete de negociere lucrurile sunt mult mai complicate. Iată un singur exemplu: Europa, în mod natural, este diferită din punct de vedere economic și, ca atare, interesele economice în relația cu Marea Britanie sunt diverse.

De exemplu, statele din Europa de Est doresc să impună un tratament corect cetățenilor lor care trăiesc și muncesc în Marea Britanie; Franța este interesată de menținerea unei colaborări în ceea ce privește accesul în apele teritoriale britanice, alte economii europene au interese de a păstra parteneriate în agricultură sau în industria auto. Negociatorii europeni tocmai de acest lucru se tem: ca dosarele sectoriale ar putea diviza punctele de vedere ale statelor europene, iar britanicii, buni negociatori, ar putea profita.

În plus, Uniunea Europeană trebuie să găsească soluții pentru ca Londra să nu își păstreze în afara Uniunii toate drepturile pe care le avea în interiorul ei.

În orice caz, negocierile încep cu declarații în forță. Jean Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a declarat că Marea Britanie are de plătit 63 miliarde euro în contul obligațiilor europene. Suma a născut reacții la Londra, unele mai virulente, altele mai temperate. Cum s-a ajuns la această sumă? Este vorba despre acoperirea obligațiilor bugetare, plata pensiilor oficialilor britanici care au lucrat în instituțiile europene, garanțiile acordate împrumuturilor pentru băncile irlandeze salvate în criză sau pentru proiectele de infrastructură aflate în curs. Desigur, specialiștii sunt de acord că suma avansată, de 63 miliarde euro, este și un punct de plecare în negocieri.

Dar și britanicii au atuurile lor, unul dintre acestea fiind amenințarea că economia britanică ar putea utiliza „dumpingul fiscal”. Specialiștii consideră că ar putea fi un „bluf” de negociere, dar un lucru este cert: Marea Britanie a decis ca impozitul pe profit pentru companii să scadă, începând cu anul 2020, de la 20% la 17%, cel mai mic nivel dintre statele G20.

Pentru Marea Britanie, o temă esențială este capitolul legat de industria financiară, sistemul bancar și cel de asigurări. De altfel, acesta va fi primul dosar care va fi negociat între europeni și britanici și este considerat crucial. Se discută deja despre un pașaport financiar și despre posibilitatea ca negocierile asupra acestui capitol să nu fie finalizate în cei doi ani impuși de tratatele europene.

Desigur, fiecare domeniu va fi dificil de negociat. Industria de medicamente, cea auto, industriile creative, companiile aviatice, libera circulație a forței de muncă și chiar statutul cetățenilor, sunt dosare care, fiecare, are un specific aparte și interese diferite. Dar așa se întâmplă când se destramă o „căsnicie” de 44 de ani.
 

854

Facebook comments