Uniunea Europeană, 60 de ani: tablou de bord

uniunea_europeana.jpg

Image source: 
REUTERS/Neil Hall

Statele Uniunii Europene au sărbătorit, la sfârșitul acestei săptămâni, 60 de ani de la semnarea la Roma a actului de naștere a actualei Uniuni. Este un prilej pentru a face o succintă analiză a evoluției Uniunii Europene.

Orice analiză începe cu indicatorul cel mai sintetic și anume produsul intern brut (PIB). Pentru a utiliza date comparabile ne vom raporta la moneda americană și la datele prezentate de Banca Mondială. Astfel, PIB-ul Uniunii Europene, în componența de atunci, era în anul 1960 de 359 miliarde de dolari și a ajuns în anul 2015 la aproximativ 16.100 miliarde de dolari. Trebuie menționat că vârful produsului intern brut a fost atins în anul 2008 atunci când Uniunea Europeană a atins 19.000 miliarde de dolari. Este de remarcat că Uniunea Europeană a fost afectată serios de criza economică și financiară declanșată la sfârșitul anului 2008, astfel încât în materie de produs intern brut Uniunea Europeană va atinge abia în anul 2016 nivelul din 2008.

Relevant este și indicatorul care măsoară produsul intern brut pe cap de locuitor. În anul 1970, PIB pe cap de locuitor era de 1.953 dolari, iar în anul 2015 a ajuns la 34.500 dolari pe cap de locuitor. Statistica se repetă, evident, și în acest caz, astfel că nivelul cel mai înalt a fost atins în anul 2008 și era de 36.100 dolari pe cap de locuitor.

Trebuie să spunem că la capitolul PIB pe cap de locuitor țările Uniunii Europene sunt extrem de diferite. Există cel puțin trei eșaloane. Primul eșalon, cu un PIB pe cap de locuitor mai mare 40.000 dolari include 10 state, din care pot fi menționate motoarele Europei, Franța și Germania. Există un al doilea eșalon, cuprins între 20.000 și 40.000 de dolari pe cap de locuitor. Din ele fac parte șapte economii din care trebuie remarcate Italia și Spania. În fine, un ultim „cerc concentic”, cel cu țări cu un PIB pe cap de locuitor mai mic de 20.000 dolari este format din alte zece state. Numai că și în interiorul acestei categorii există diferențe semnificative: Cehia conduce acest pluton cu 18.140 dolari pe cap de locuitor, iar clasamentul este închis de România (9.500 dolari pe cap de locuitor) și Bulgaria (7.480 dolari pe cap de locuitor). Ceea ce nu face decât să demonstreze diferența de dezvoltare economică între statele europene.

Există însă și o serie de indicatori care reflectă dezvoltarea societății europene în cei 60 de ani. În 1960, populația era de 410 milioane de oameni, în anul 2015, populația Uniunii Europene era de aproximativ 510 milioane de persoane.

Speranța de viață la naștere a crescut de la 69 de ani, în 1960, la 80 de ani, în anul 2014. Rata de școlarizare a fost în ultimii 60 de ani de peste sută la sută. Europa a înregistrat progrese constante în materie de emisii de dioxid de carbon începând cu anii 80. Astfel, indicatorul a plecat de la 5,7 tone pe locuitor, în anul 1960, a urcat la 10 tone în anul 1979 și a scăzut constant până la 6,7 tone de cap de locuitor în anul 2013.

 

În fine, este importantă și evoluția șomajului. Rata șomajului de lungă durată este relativ constantă, evoluînd între 4% și 5%, cu două extreme: înainte de criză, 2,6%, și după criză, 5,1%.

Rata șomajului pentru tineri între 15 și 29 de ani a arătat fluctuații semnificative. De la 11% înainte de criză, la 18% în anul 2013. Dar în plină criză, rata șomajului pentru tineri a atins, în anumite state, cote greu de imaginat, cel mai elocvent exemplu fiind Grecia, economie în care rata a ajuns la 48%, în anul 2013.

Acestea sunt datele succinte ale evoluției europene în ultimii 50 de ani. Desigur, ele pot surprinde doar parțial realitatea. Iar realitatea, reflectată chiar de Declarația de la Roma, de la sfârșitul săptămânii trecute, arată că liderii europeni sunt hotărâți să găsească soluțiile care îi unesc și nu divergențele care îi despart.

658

Facebook comments