Cum a ajuns Coreea de Nord să tensioneze comunitatea internaţională? ( documentar)

1280px-kim_il-sung.jpg

Afiş de propagandă
Afiş de propagandă
Image source: 
Wikimedia Commons

După semnarea înțelegerii de la Panmunjom, Coreea de Sud - cu sprijin financiar și de securitate puternic din partea americană- a început să se transforme în ceea ce este acum una dintre cele mai bogate și cele mai avansate state din lume.Nordul a înflorit, de asemenea, pentru o scurtă perioadă ca urmare a sprijinului venit din partea Uniunii Sovietice și a Chinei, dar acele vremuri de prosperitate nu au durat.

Administrarea defectuoasă, datoriile înghețate și o serie de secete și de inundații devastatoare au distrus economia nord-coreeană și au declanșat foametea.

Coreea de Nord este de ceva timp o putere nucleară, dar recentele exerciţii şi testări au adus din nou în atenţia comunităţii internaţionale capacităţile la care a ajuns acest stat din punct de vedere militar şi balistic.

Republica Populară Democrată Coreeană, aşa cum este denumită oficial Coreea de Nord, este o țară cu aproximativ 24  de milioane de oameni, din care aproape 3 milioane trăiesc în capitala Phenian.

Cum s-a ajuns la separarea Peninsulei Coreene?

Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) a fost proclamată la 9 septembrie 1948, în jumătatea nordică a Peninsulei ca urmare a conflictului izbucnit cu sudul regiunii.

Din 1950, timp de trei ani, a avut loc războiul între cele două Corei, la care au participat şi trupe de voluntari chinezi în sprijinul armatei nordului.

Pe cealaltă baricad în baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU, SUA şi alte 15 state au intervenit cu trupe militare, în sprijinul Coreei de Sud.

Generalul MacArthur (R) acompaniat de  Syngman Rhee, premierul Coreei de Sud în 1948.

Confruntarea militară a încetat la 27 iulie 1953, odată cu semnarea Acordului de Armistiţiu de la Panmunjom, de către RPDC, SUA (în numele Comandamentului trupelor ONU) şi China.

Cu toate acestea un acord de pace nu a fost semnat niciodată, se arată într-o analiză a Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti.

La sfârșitul războiului, în 1953, cele două țări au fost separate de o zonă demilitarizată, sau DMZ, și rămân astfel până în prezent. Din punct de vedere tehnic şi diplomatic, ambele părți sunt încă în război, deoarece a fost semnat doar un armistițiu, nu şi un tratat de pace.

Forţele militare ale celor două state coreene şi forţele ONU (pentru Coreea de Sud) s-au retras de o parte şi de alta a zonei demilitarizate instituite de-a lungul paralelei 38 grade  ( pe o distanţă de la est la vest de 243 Km). 

“Dinastia” KIM în Coreea de Nord

Kim Il Sung și Kim Jong Il

Din 1948 statul nord-coreean a fost condus de familia Kim. Primul lider a fost bunicul lui Kim Jong Un, Kim Il Sung (Kim Ir-sen, n.red.), care a rămas la  putere între anii 1948 și 1994.

El a devenit o figură marcantă şi idolatrizată atât în viață, cât și după moarte. Kim Il Sung este cunoscut şi astăzi drept "Marele lider" sau "Președintele etern", iar monumentele care-i glorifică domnia sunt peste tot în țară.

Cultul personalităţii lui Kim Il Sung a început să se înrădăcineze în 1950, când a condus invazia sovietică din Coreea de Sud, declanșând războiul coreean. A fost un război sângeros care a ucis în cele din urmă circa 5 milioane de soldați și civili.

După semnarea înțelegerii de la Panmunjom, Coreea de Sud - cu sprijin financiar și de securitate puternic din partea americană- a început să se transforme în ceea ce este acum una dintre cele mai bogate și cele mai avansate state din lume.

Nordul a înflorit, de asemenea, pentru o scurtă perioadă ca urmare a sprijinului venit din partea Uniunii Sovietice și a Chinei, dar acele vremuri de prosperitate nu au durat.

Administrarea defectuoasă, datoriile înghețate și o serie de secete și de inundații devastatoare au distrus economia nord-coreeană și au declanșat foametea.

La momentul destrămării Uniunii Sovietice s-a prăbușit şi economia nord-coreeană, care a avut scădere dramatică, iar rezultatele au însemnat, din cauza foametei, moartea unei populaţii estimată între 600.000 și 1 milion de oameni.

Cu toate acestea, Kim Il Sung/ Kim Ir Sen a întreţinut un puternic cult al personalității ajuns la proporţii greu de imaginat, dar care a inspirat şi alte didactaturi, inclusiv pe cea a lui Nicolae Ceauşescu în România, după o vizită marcantă în 1971. Fastul manifestaţiilor propagandistice, dar şi ideologia de la Phenian l-au  impresionat pe Ceauşescu se arată în analizele dedicate comunismului.

Nord-coreenii au trăit sub propaganda numelui Kim, o figură întipărită a tatălui binevoitor, care a transformat țara într-o utopie socialistă care se dorea una glorioasă.

Când Kim Ir Sen a murit la vârsta de 82 de ani, Agenția Centrală de Știri a publicat un anunț elogios care concluziona că" soarele națiunii " a încetat din viaţă.

De la moartea lui Kim în 1994, fiul și nepotul său, Kim Jong Il, respectiv Kim Jong Un, au continuat moștenirea, urmărind să conducă țara exact așa cum a făcut-o Kim Il Sung (Kim Ir-sen)

CIA clasifică statul nord coreean drept cea de-a 211-a cea mai săracă țară din 230, cu un venit pe cap de locuitor de aproximativ 1.800 de dolari pe an.

PARTENERII ŞI DUŞMANII COREEI DE NORD

Harta Coreei de Nord

Coreea de Nord se bazează aproape exclusiv pe China ca partener comercial, majoritatea banilor provenind din milioanele de tone de cărbune exportate anual statului vecin.

Într-o măsură mai mică există relaţii şi cu Rusia. Trebuie avut,însă în vedere că statul nord coreean se învecinează atât cu China și cât şi cu Rusia, iar orice criză de pe peninsulă ar adăuga o presiune suplimentară la aceste granițe.

China şi Rusia consideră că orice acțiune a SUA ar destabiliza regiunea și ar afecta propriile interese. Pe cont propriu, Rusia ajută, de asemenea, Coreea de Nord în contextual problemelor sale economice. Căile Ferate Ruse se află în discuție cu guvernul de la Phenian pentru a extinde legăturile feroviare dintre cele două țări, se arată într-o analiză publicată pe platforma Vox.

Există, de asemenea, aproximativ 10.000 de nord-coreeni care lucrează în Rusia, ca parte a unui program care oferă forței de muncă ieftină Rusiei. Secretarulde stat american, Rex Tillerson, amintea recent că ar fi vorba totuşi de până la 20.000 de nord-coreeni care muncesc ȋn Rusia.

Relațiile cordiale ale Coreei de Nord cu alte țări se opresc aici.

Afiş de propagandă anti-americană în Coreea de Nord

Coreea de Nord și SUA au rămas într-o stare conflictuală de când adminsitraţia de la Washington a susținut Coreea de Sud în războiul coreean.

SUA au 23.500 de trupe staționate în Coreea de Sud, în timp ce administraţia de la Seul reprezintă al șaselea cel mai mare partener comercial al Americii (aproximativ 112,2 miliarde de dolari în 2016).

Din aceste motive, Coreea de Nord nu se împacă bine cu Statele Unite. Propaganda nord-coreeană descrie America drept un agresor imperialist, care se ţinteşte subjugarea poporului coreean. În acest sens există un întreg muzeu dedicat presupuselor atrocități americane în timpul războiului coreean.

În mod evident există o relație proastă cu statul înrudit din Sud, dar ostilitatea continuă şi faţă de Japonia, pe care regimul de la Pyongyang/Phenian a amenințat-o de multe ori.

Ce a însemnat perioada colonială pentru istoria Coreei?

Coreea s-a aflat între 1910 şi 1945 sub ocupaţie japoneză. Pe 22 august 1910 tratatul de anexare a fost semnat de cele două ţări, şi pe data de 29 august 1910 împăratul Sunjong a abdicat, punând sfărşit dinastiei Chosŏn, care condusese Coreea timp de secole.

În coreeană această perioadă este numită amhŭkki ("perioada întunecată"), din cauza represiunilor politice și culturale la care Coreea a fost supusă de către Japonia. Organizațiile politice au fost interzise, iar după 1910 a fost practic interzisă orice întrunire fără permisiune în prealabil din partea poliției.

Perioada de colonial a marcat istoric relaţiile tensionate ȋntre Coreea şi Japonia, fiindcă rapaortele istorice arată măsuri dure luate ȋmpotriva populaţiei şi culturii coreene. Sunt consemnate deportări ȋn masă ca mână de lucru în Japonia, dar si abuzuri ȋmpotriva femeilor.

Problema identităţii naţionale coreene a fost estompată prin schimbarea numelor şi impunerea celor cu origine niponă, la care se adaugă predarea ȋn limba japoneză ȋn şcoli.

Presa, sau ceea ce mai rămasese din publicațiile care nu fuseseră interzise conform legii publicării din 1909, era cenzurată strict, școlile predau limba japoneză ca limbă principal

Între 1910 și 1918 au avut loc măsurători de teren, iar în cazurile în care proprietatea terenului era nedocumentată sau terenul nu fusese declarat de loc, terenul era naționalizat și cultivatorii erau forțați să-l închirieze, arenda fiind de obicei 50% din recoltă.

După anexarea din 1910, Japonia a început să construiască drumuri, căi ferate, porturi și să prelungească liniile telegrafice existente, toate acestea fiind coordonate cu dezvoltarea ce avea loc în Manciuria.

De la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, și până în 1965 cele două țări nu au avut relații diplomatice, până când președintele Park Chung Hee (1961-1979) a încheiat un tratat bilateral cu Japonia, începând să aibă loc astfel o serie de schimburi economice, precum și oferirea unor compensații și împrumuturi din partea niponă.

Situaţia umanitară din Coreea de Nord

Coreea de Nord rămâne una dintre cele mai represive state autoritare din lume, iar actualul lider Kim Jong-Un a continuat să genereze teamă prin utilizarea execuțiilor publice, detenția arbitrară și muncă forțată. De asemenea liderul nord-coreean a dispus înăsprirea restricțiilor de călătorie pentru a preveni defectările sau tenativele de a căuta refugiu în străinătate.

In mod regulat sunt raportate încălcări ale drepturilor omului comise de către govern, fapte ce includ crima, sclavia, tortura, violul, avortul forțat, precum și alte violențe ȋmpotriva umanităţii.

În lagăre oameni sunt trataţi ca nişte animale, ca nişte insecte ce pot fi strivite”, a povestit un fost gardian, care a fugit din ţară, în 1994, şi s-a refugiat în Coreea de Sud. El a lucrat în cele patru mari gulaguri nord-coreene, aşa numite “zone de control total”. Aici deţinuţii erau obligaţi să muncească între 16 şi 18 ore, nu dormeau mai mult de 4 sau 5 ore şi primeau o raţie de hrană de 100 de grame pe zi. “În fiecare zi murea cineva de foame, de epuizare sau în urma unui accident”, a povestit acest fiu al unui demnitar local, care a fost selecţionat la 18 ani să devină gardian.

Din mărturia celor care au reuşit să fugă din Gulagul Nord Coreean se constată orori gre de imaginat.

Ahn Myong-Chol a fost martorul multor evenimente groaznice  petrecute între zidurile unuia dintre lagărele de concentrare a deţinuţilor nord-coreeni, însă puţine lucruri l-au marcat atât de puternic precum scena în care trei copii au fost sfâşiaţi de o haită de câini. Nord-coreeanul a lucrat ca paznic de închisoare timp de opt ani, până în 1994, când a fugit din ţară.

Ahn Myong-Chol preciza că deţinuţii munceau între 16 şi 18 ore pe zi, dormeau câte 4-5 ore şi primeau de trei ori pe zi câte 100 de grame de supă, pentru a-şi îndeplini sarcinile la muncă.

Unii nord-coreeni trăiesc totuşi o viaţă demnă în ciuda condițiilor odioase, pot inclusive accesa o formă de internet, dar alegerile lor sunt foarte limitate, având acces la mai puțin de 30 de site-uri pe care le oferă autorităţile . Acolo, cetătenii pot consulta ȋn genere o o selecție de rețete nord-coreene, dar  și filme. Desigur, există şi multe protaluri dedicate lui Kim Jong Un.

O categorie special o reprezintă apropiaţii regimului care se bucură de privilegii comparabile cu cele ale bogaţilor din state democratice.

Zgârie-nori din Phenian

Capitala şi principalele oraşe: Pyongang; alte oraşe: Hamhung, Chongjin, Wonsan, Nampo, Kaesong.

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 120.538 km2 (locul 96 în lume), împărţită în 9 provincii (Chagang-do, Hamgyong-bukto/, Hamgyong-namdo, Hwanghae-bukto, Hwanghae-namdo, Kangwon-do, Pyongan-bukto, Pyongan-namdo, Yanggang-do), 4 municipalităţi subordonate guvernului (Pyongyang, Kaesong, Chongjin, Nampo).

Populaţia: 24 milioane de locuitori (decembrie 2015), a 50-a ţară din lume; 99 la sută sunt coreeni, cca. 1 la sută sunt chinezi.

Religia: budism, confucianism şi o religie locală (chondoism).

Limba oficială: coreeană, aparţinând grupului uralo-altaic.

Ziua naţională: 9 septembrie, ziua fondării Republicii (1948).

Forma de guvernământ: republică socialistă.

Situaţia politică internă:

Şeful statului – Kim Jong Un – prim preşedinte al Comisiei Naţionale de Apărare.

Kim Yong Nam, preşedintele Prezidiului Adunării Populare Supreme (Parlamentul)

are prerogative de reprezentare a ţării în relaţiile externe;

Comisia  de administraţie a statului, creată în iunie 2016, este organul suprem de coordonare a activităţii de stat. Preşedintele Comisiei este Kim Jong Un, cu 3 vicepreşedinţi ( directorului Direcţiei politice a Armatei, premierul şi un vicepreşedinte al partidului) şi 8 membri. 

Parlamentul este unicameral: Adunarea Populară Supremă are 687 de locuri. Membrii parlamentului sunt aleşi Puterea executivă  revine liderului Kim Jong Un, care îşi exercită prerogativele cu ajutorul Cabinetului de Miniştri, condus de prim-ministru. Prim-ministrul şi membrii Cabinetului (cu excepţia ministrului forţelor armate populare) sunt numiţi de Adunarea Populară Supremă. Noul guvern s-a format în iunie 2016.

Partidele politice: Principalul partid politic este Partidul Muncii din Coreea (PMC), condus de Kim Jong Un, în calitate de preşedinte. Alte partide (minoritare) sunt: Partidul Chondoist, Partidul Social Democrat, ambele fiind sub controlul partidului conducător PMC. În mai 2016, a avut loc cel de-al VII-lea congres al PMC, după o întrerupere de 36 ani.

Situaţia economică: După prăbuşirea sistemului socialist din ţările din Europa Centrală şi de Est şi destrămarea Uniunii Sovietice, care acordau un ajutor substanţial regimului de la Pyongyang, Coreea de Nord se confruntă cu o profundă criză economică, în special în domeniul securităţii alimentare a populaţiei, fapt pentru care beneficiază de asistenţă umanitară internaţională. În ultima perioadă, din partea noului lider de la Pyongyang se constată o preocupare mai accentuată pentru îmbunătăţirea sistemului economic, sens în care face vizite frecvente la unităţi de producţie. Sunt încurajate investiţiile străine în diferite sectoare ale economiei nord-coreene, dar investitorii străini manifestă reţinere din cauza stării de tensiune în relaţiile inter-coreene, a sancţiunilor impuse de Consiliul de Securitate al ONU şi a măsurilor restrictive aplicate de autorităţile de la Pyongyang în relaţiile cu cetăţenii străini.

785

Facebook comments