Capitol şi Capitoliu

capitol_dilema.jpg

Image source: 
Dilema Veche

Sînt mulţi bucureşteni care rostesc numele unui cunoscut hotel de pe Calea Victoriei accentuîndu-l pe silaba penultimă: Capítol, ca şi cum ar fi vorba de substantivul comun care desemnează o subdiviziune a unui text. Ideea că un termen textual ar putea denumi un hotel e în principiu destul de ciudată; totuşi, bucureştenii au scuza obişnuinţei cu o toponimie urbană arbitrară, produsă de autorităţi prudente şi lipsite de imaginaţie.

Străzilor li s-au atribuit adesea nume de obiecte, uneori grupate tematic: în zona Herăstrău se află străzile Tocului, Tăbliţei, Catedrei, Ardeziei şi Cretei (probabil pentru că strada Nicolae Caranfil se numise mai întîi strada Şcoalei, apoi strada Şcoala Herăstrău); în alte locuri cîmpul semantic nu mai e atît de unitar: strada Fragmentului este paralelă cu strada Panerului.

Alţi bucureşteni pronunţă numele hotelului aşa cum mi se pare că e cel mai potrivit, cu accentul pe ultima silabă, Capitól, stabilind o legătură mai logică, în sfera construcţiilor monumentale, cu substantivul propriu Capitoliu (din latinescul Capitolium), numele ansamblului central roman al colinei capitoline şi al templului lui Jupiter. Nu ştiu dacă circulă şi o variantă accentuată pe prima silabă (Cápitol): nu am auzit-o şi mi se pare puţin probabilă, rară în sistemul românesc de accentuare; nu este însă imposibilă în vremea noastră, sub influenţa pronunţiei engleze: pentru că între antichitatea romană şi actualitatea imediată există un intermediar american, cu care se pot face legături justificate.

Citiți continuarea articolului semnat de Rodica Zafiu în Dilema Veche aici

81

Facebook comments