Balerinul care a sfidat ISIS dansând la teatrul din Palmyra

Ahmad Joudeh Palmyra.jpg

Ahmad Joudeh Palmyra
Ahmad Joudeh dansând la Palmyra. Fotografii realizate de mama balerinului.
Image source: 
Facebook: Admad Joudeh

Ahmad Joudeh și-a scris pe ceafă „Dansează sau mori” și a continuat să danseze într-o țară măcinată de război, în ciuda amenințărilor primite de la teroriști. Aceștia îi scriau și-l sunau să-i spună că îl vor găsi și-i vor tăia capul pentru că îndrăznea să se opună doctrinei lor care interzice muzica sau dansul. Ahmad nu a renunțat și a mers să danseze, sfidând moartea, chiar la Palmyra. 

Ahmad Joudeh a mers la Palmyra în timp de teroriștii ISIS înconjurau celebrul teatru din oraș. A urcat pe acea scenă și a dansat pentru a le spune teroriștilor că teatrul este pentru artă, nu pentru execuții. Acum dansatorul locuiește în Olanda și călătorește în tabere de refugiați și cartiere sărace să-i învețe pe copii să danseze, așa cum și el a descoperit dansul, copil fiind, într-o tabără de refugiați palestinieni din Damasc.

 

Ahmad Joudeh dansând la Paris pe o melodie compusă special pentru el; sursa: youtube.com:

 

Am plecat din Siria anul trecut, la jumătatea lui octombrie, la invitația Balentului Național din Olanda. M-au învitat să lucrez aici și să-mi continui studiile. E minunat să am această oportunitate. Înainte de asta, locuiam în Siria.

Reporter: Am citit că te-ai opus terorismului prin dans.

Da. Eram un dansator cunboscut în Siria, iar acum, după cum știți, suferim din cauza războiului și avem în Siria mai multe grupări teroriste precum ISIS, Al Qaida și alții. Teroriștii m-au găsit pe Facebook și mi-au trimis o mulțime de amenințări. Mi-au spart contul și au postat fotografii de-ale mele cu mesajul „Wanted”. Mi-au trimis mesaje pe Messenger și m-au sunat. Mi-au aflat numărul de telefon și m-au sunat să mă amenințe că mă omoară. A fost oribil, dar răspunsul meu a fost să continui să dansez, să continui să îmi țin orele de dans cu copiii din Siria. Mi-am făcut un tatuaj pe ceafă cu mesajul Dansează sau mori ca, dacă mă prind să-mi taie capul așa cum m-au amenințat, acesta să fie ultimul lucru pe care îl văd.

Dance or die

Reporter: E o atitudine foarte puternică... să îți aperi dragostea și pasiunea pentru dans chiar cu prețul vieții...

Da, când am făcut cunoștință cu dansul, m-am descoperit pe mine. Am vrut să fiu dansator de când aveam 8 ani. Toată viața am muncit să devin ceea ce sunt. Am vrut să fiu dansatorul, nu refugiatul. M-am născut într-o tabără de refugiați din Damasc. Tatăl meu este refugiat palestinian, iar mama mea e siriancă din Palmyra. M-am născut în această tabără de refugiați și mi s-a pus imediat eticheta: refugiatul. Dar eu am vrut să fiu dansatorul.

Yarmouk Camp Ahmad Joudeh

Reporter: Deci ai început să dansezi când aveai 8 ani.

Am făcut cunoștință cu dansul la opt ani, când locuiam în tabăra de refugiați, și am dansat mai mult de capul meu. Am luat prima lecție profesionistă de dans la 16 ani, la Academia Enana din Damasc, cea mai mare din Siria. Studiam balet, dans modern și, desigur, dansuri tradiționale arăbești. După liceu, am mers la Institutul de Artă Dramatică, secția dans. Practic acestea au fost studiile mele universitare.

Reporter: Deci în Siria erai dansator și predai baletul?

Baza mea este baletul, dar interpretez dansuri neo-clasice, balet și dansuri contemporane.

Reporter: Erai, așadar, profesor de dans când ISIS a cucerit teritorii importante din Siria.

Da, au aflat despre mine pentru că am participat la concursul So you think you can dance, versiunea arăbească. Am ajuns în finală, s-au făcut documentare despre mine și așa m-au găsit.

Reporter: Unde locuiai când te-au găsit?

În Damasc, dar și de când locuiesc la Amsterdam, am primit amenințări. Familia mea, care este în Siria, a fost atacată de două ori după ce am devenit cunoscut. E partea negativă a succesului. Acum toată lumea știe unde sunt, unde locuiește familia mea.

Reporter: Am citit că ai dansat în Palmyra.

Da, m-am dus acolo când Palmyra fusese deja cucerită de ISIS, să transmit un mesaj, că teatrul este pentru artă, nu pentru a omorî oameni. Atunci ISIS încercuia Palmyra, erau cam la un kilometru de noi.  

Ahmad Joudeh

Dar nu cuceriseră încă Palmyra. Atunci când au intrat, știu că au avut loc multe execuții...

Da, da. Când au curerit Palmyra, au omorât o grămadă de oameni în acel teatru, apoi autoritățile siriene au câștigat controlul asupra teatrului, iar eu am mers acolo în acest moment. După aceea, ISIS a recâștigat teatrul și au distrus chiar locul în care apar eu dansând, centrul scenei. Mama a făcut toate fotografiile la Palmyra. A fost visul ei să mă vadă dansând pe acea scenă, a fost visul ei ca eu să fiu dansator, un dansator important. Ea m-a susținut mereu, a fost mereu cu mine... acum nu poate fi lângă mine, aici. La Palmyra am putut sta doar patru ore, autoritățile siriene s-au ocupat de protecția noastră, dar și așa, a fost atât de periculos. A fost cât pe ce să fim răpiți.

Reporter. Ești din Damasc, iar familia ta încă locuiește acolo. Stau în continuare în tabăra de refugiați în care te-ai născut?

În Damasc stăm lângă tabăra de refugiați, adică ei locuiesc acolo. Spun noi pentru că încă mă simt locuind cu ei... avem o casă pe care am închiriat-o, este ieftină. E foarte periculos acolo, de aceea și casa este ieftină, dar nu ne permitem una mai mare și mai sigură. Eu muncesc mult mult mult aici să câștig bani, să le pot trimite să trăiască. În același timp, este foarte scump să locuiești în Amsterdam. Muncesc enorm să supraviețuiesc și să-mi ajut familia.

Reporter: Și ce faci, Ahmad, dansezi?

Dansez. Da. Am foarte multe ore de antrenament, vreau să mă pefecționez, am ore cu Baletul Național de aici, am spectacole cu ei, pe lângă propriile mele spectacole. Primesc invitații să dansez în diverse trupe de balet în Europa și alerg toată ziua. Călătoresc mult, accept orice propunere de muncă pentru că mulți oameni trăiesc din munca mea. Nu doar familia mea restrânsă, am mătuși, pe unchiul meu, copiii lor. Toată lumea are nevoie de mine. Sunt singurul care a putut pleca din Siria și care poate lucra. De aceea am această responsabilitate. În plus, vreau să mă perfecționez ca dansator, să fiu foarte bun când urc pe scenă alături de Baletul Național din Olanda. Încep la 9 dimineașa și termin la 5 după amiaza în zilele în care nu am spectacole, altfel, când am spectacole, încep la 9 și termin la 11 noaptea.

Reporter: Dar cumva găsești timp să mergi în cartiere sărace și tabere de refugiați să-i înveți pe copii să danseze.

Da, lucrez cu copii refugiați, le predau cursuri de dans, să învețe să fie puternici și să-și exprime mânia prin artă. De acest lucru este nevoie pentru viitorul nostru, al tuturor, eu așa cred. Am fost la Madrid, în cartierul Canada Real. Am dansat pentru copiii de acolo, apoi i-am învățat câteva lucruri și am dansat împreună. Au văzut pentru prima dată acest tip de dans și le-a plăcut foarte tare. Sunt atât de fericit să-mi împărtășesc talentul cu copiii.

Reporter: Danasul, baletul, par o activitate atât de delicată din-afară, dar, de fapt, povestea ta este despre putere și luptă.

Este despre dans, este despre viața mea. Daca nu aș fi fost dansator, nu aș fi acum în viață. Am văzut multe în Siria. Pentru că sunt dansator, astăzi trăiesc.

Ahmad Joudeh

 
Fotografii realizate de Tiberiu Căpudean și de mama artistului
 
368

Facebook comments