O... ce vestigii minunate! Cambodgia 1923

cambodgia_dilema.jpg

Image source: 
wikimedia commons / Dilema Veche

Condamnarea lui Malraux la trei ani de închisoare pentru vandalizarea templului khmer Banteay Srei cu scopul comercializării de antichități e probabil cel mai jenant moment din toată istoria relației scriitorilor cu arheologia. În Calea regală, cel mai puțin politic și mai fin-de-siècle roman al lui, Malraux se inspiră din propria lui expediție arheologică din 1923 în Cambodgia (Indochina franceză). Două vorbe despre această expediție a viitorului celebru scriitor (erou de război, ministru francez al Culturii etc.)

E sigur că foarte tînărul Malraux, deja implicat pe piața de artă, a plecat în Indochina cu intenția de a procura antichități spre vînzare. Cerea să i se aprobe să facă studii de arheologie khmeră în Indochina, în colaborare cu EFEO în cadrul unei „misiuni libere“ (frumoasă portiță), și oferea École Française d’Extrême-Orient (EFEO) în schimb (în schimbul a ce?) o mare sumă de bani (echivalentul pe piață totuși al unei singure statuete de apsara, zeiță dansînd). Ministerul, printr-o comisie de şapte membri, în majoritate guvernatori de teritorii coloniale, i-a aprobat urgent cererea. În 1923, cam toți francezii din Cambodgia, Laos și Vietnam căutau comori. Oare guvernatorii habar n-aveau de asta? Malraux se angajează, ce-i drept, să nu aibă nici o pretenție de proprietate asupra obiectelor descoperite. Împreună cu soția, Clara, ajunge la Saigon în noiembrie 1923; în Phnom Penh, schimbă mesaje – despre prețuri – cu galerii, muzee, colecționari. În vremea asta, șeful mare al Indochinei îl alertează pe șefulețul din Cambodgia că numitul Malraux e cam dubios și să fie cu ochii pe el ca pe butelie; cu puțin timp în urmă, șeful EFEO îl înștiințase clar că toate artefactele antice trebuie să rămînă in situ (deși cam toți oficialii din administrație se întorceau în Franța încărcați de antichități).

Citiți continuarea articolului semnat de Cătălin Pavel în Dilema Veche aici

413

Facebook comments