Hotel Ambos Mundos (I)

cuba.jpg

Image source: 
pixabay.com

E un banc faimos, din seria bancurilor filozofice, probabil că-l știți. Cică niște preoți budiști se hotăresc să viziteze Lumea Nouă. Iau avionul și ajung pe aeroportul din New York.

Acolo se așază pe niște scaune și așteaptă în liniște. Trece o zi, trec două… La un moment dat, un ofițer din paza aeroportului se apropie de ei, intrigat, și-i întreabă ce se întîmplă. Ne-am hotărît să vizităm Lumea Nouă, așa că am venit la New York. Corpurile noastre au ajuns, acum așteptăm să ajungă și sufletele – îi explică mai-marele budiștilor. În cazul meu, a fost exact invers. M-am hotărît să vizitez cealaltă Lume Nouă, așa că am ajuns la Havana. Sufletul mi-a fost pus la încercare din prima clipă și a rămas alert zi și noapte. Corpul însă a refuzat să mă însoțească, astfel încît, pe zi ce trecea, mi se făcea tot mai dor de el.

● Am nimerit la hotel Ambos Mundos, în inima Havanei, unul dintre acele edificii baroce copleșitoare ale protipendadei coloniale spaniole, vecin de cameră cu Heming¬way, care stătuse ani de zile acolo, și înconjurat doar de turiști occidentali. Eram în „ambos mundos“, în ambele lumi, cea veche și cea nouă, enigmatic una și aceeași.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Vintilă Mihăilescu în Dilema veche aici

187

Facebook comments