Marea tradiţie şi cultura populară

carti_dilema.jpg

Image source: 
Dilema veche via Wikimedia commons

Am citit, cu deosebită plăcere, o carte care îmi atrăsese atenția (prin temă) încă de la semnalarea apariței sale editoriale în urmă cu cîteva săptămîni. E vorba despre Behind the „Great Tradition“: Popular Culture in Eighteenth-Century England / În spatele „Marii Tradiții“: cultura populară în Anglia secolului al XVIII-lea (Ars Docendi, București, 2017), aparținînd universitarului bucureștean Dragoș Ivana.

Mi-am dat seama foarte repede că merită să mă opresc o clipă din iureșul povestirilor mele „academice“ săptămînale pentru a discuta, fie și pe scurt, o problemă academică în sensul real al termenului. Mă refer, desigur, la ideea teoretică și metodologică fundamentală, ridicată de lucrarea remarcabilă a tînărului anglist, în ciuda aparențelor, o spun răspicat, de mare actualitate în ziua de astăzi: în ce măsură istoria trăită nemijlocit de umanitate, în evoluția ei nestăvilită, se (mai) regăsește în istoriografia științifică, de manual, cultă, savantă, autorizată, canonică (numiți-o cum doriți dumneavoastră!)? Sau, ca să folosesc terminologia lui Dragoș Ivana însuși, în ce măsură marea tradiție (un concept consacrat, introdus cîndva de F.R. Leavis și menit să definească „selecția istoriografică“, acel canon carevasăzică, atît de controversat în orice epocă și în orice context!) recuperează, convingător, genuin, transparent, cultura populară (viața ca atare a unei comunități într-un anumit cronotop, tumultul existențial propriu-zis, dinamica socială în dezvoltarea sa nemediată)? Construcția analitică a autorului se derulează pe segmentul temporal al Angliei veacului al XVIII-lea (între 1700 și 1780), însă implicațiile sînt, cu siguranță, universale.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Codrin Liviu Cuțitaru în Dilema Veche aici

411

Facebook comments