Ordine şi împrospătare

liviu-papadima.jpg

Liviu Papadima
Image source: 
Dilema Veche

Începi cu hîrtiile. Vrafurile de dosare stivuite de un an de zile se clatină deja într-un echilibru precar. Clasezi, sortezi, triezi, pe podea se înalță un morman tot mai mare de hîrtii acrite, mucegăite, expirate. Iar în final, în pofida dimensiunilor considerabile ale movilei de pe podea și în sfidarea tuturor legilor fizicii, constați că vrafurile de dosare de pe birou au rămas la fel. Extinzi operațiunea la borcanele cu pixuri. Îl iei pe fiecare, îl probezi și arunci pixurile care și-au irosit vlaga. În final, aceeași constatare.

Te deplasezi apoi înspre bibliotecă. Sînt aici multe volume care și-au pierdut locul, altele care nu-și mai găsesc rostul. Rearanjezi, sortezi, triezi. Cînd ai deja un teanc de cărți bune de înstrăinat, le mai iei o dată la verificat. În cele din urmă, majoritatea revin pe rafturi. Îți amintești că li s-a mai întîmplat lucrul ăsta și primăvara trecută.

Te muți în dormitor, la cutia cu medicamente. De aici, în bucătărie, unde farfuriile, tacîmurile și paharele trebuie reorganizate, potrivit spațiului disponibil. Vezi ce a mai lăstărit și ce s-a mai borșit prin cămară. Te întrebi dacă mai ții sania de copii din pivniță și schiurile cu care te mai dădeai la vale acum o vreme. Și rulourile de sîrmă dezafectată la lucrările din curte sau cutiile cu cuie de diverse mărimi, de care s-ar putea să ai cîndva nevoie.

Ieși apoi în curte, unde ai de copilit jordiile de viță, de tranșat bradul de Crăciun, acum uscat, de revigorat răsadurile, de săpat, de semănat. Mai că ai ieși și în stradă, dar te oprești la gîndul că vei lua pîinea de la gură oamenilor municipalității.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Liviu Papadima în Dilema Veche aici

214

Facebook comments