Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Klaus Barbie, fostul şef al Gestapo-ului, al poliţiei secrete naziste, din Lyon, a fost condamnat la moarte în contumacie, în 1947, de către un tribunal din Franţa. La vremea respectivă nimeni nu ştia unde se află Barbie. Acesta a reuşit să se ascundă înaintea terminării războiului, iar în 1951 fuge în Bolivia. În 1952 este condamnat din nou în contumacie pentru crimele comise contra populaţiei civile din Franţa. Abia după prăbuşirea dictaturii boliviene a lui Hugo Banzer (pentru care Barbie a lucrat ca expert pentru probleme de siguranţă), autorităţile statului sud-american au decis să-l predea, în 1983, justiţiei franceze, care aflase, între timp, unde se ascunde criminalul de război. În 1987 este judecat şi condamnat pentru crime contra umanităţii la închisoare pe viaţă. Klaus Barbie, supranumit „măcelarul din Lyon“, moare în detenţie în 1991.

Revista germană „Der Spiegel“ a dezvăluit acum un nou aspect din biografia lui Klaus Barbie. Din documentele inedite citate în „Spiegel“ se desprinde că Barbie fusese un agent al Serviciului Federal de Informaţii Externe (Bundesnachrichtendienst - BND). Recrutarea a avut loc în mai 1966. Agentul cu numele conspirativ „Adler“ a fost folosit ca o sursă politică şi a furnizat BND-ului cel puţin 35 de rapoarte informative. Ce anume conţin aceste rapoarte nu se ştie, ele fiind inaccesibile. Totodată, Barbie fusese recompensat pentru colaborarea cu serviciul secret vest-german. Primul onorariu lunar încasat însuma 500 de mărci. Într-o analiză a activităţii agentului, ofiţerul său de legătură reţine că este o sursă de încredere.

„Der Spiegel“ susţine că BND-ul ştia cine este, de fapt, acest personaj dubios care se ascundea în Bolivia sub numele de Klaus Altmann. În ultimă instanţă, BND-ul s-a debarasat deja în septembrie de Barbie, deoarece serviciul de informaţii se temea că „Adler“ ar putea fi deconspirat ca fost nazist. „Der Spiegel“ mai afirmă că au existat anumite suspiciuni politice în cadrul BND-ului, după ce agentul a refuzat să participe la un instructaj în Germania Federală. Este de presupus că Barbie, alias Klaus Altmann, s-a temut să vină în Europa unde cineva l-ar fi putut recunoaşte şi astfel risca să fie arestat. La vremea respectivă Barbie era urmărit penal şi de către procuratura din Ludwigsburg care se ocupa de identificarea criminalilor nazişti.

Istoria BND-ului urmează acum să fie cercetată de o comisie de experţi. Preşedintele BND-ului, Ernst Uhrlau, a anunţat la Berlin că grupul de istorici va avea acces la toate documentele păstrate în arhivele serviciului de informaţii. Asta fără nici o resticţie, a precizat Uhrlau în faţa presei. Descriind demersul iniţiat ca o necesitate istorică, preşedintele BND-ului a adăugat că:

„Serviciul Federal de Informaţii este un segment al istoriei postbelice cu toate rătăcirile şi confuziile ei“. Comisia independentă de istorici se va concentra, în primul rînd, asupra ceea ce Uhrlau a descris drept „rătăciri şi confuzii“, avînd în vedere faptul că BND-ul fusese precedat de aşa numita „organizaţie Gehlen“. Ca serviciu de informaţii externe, BND-ul a fost înfiinţat oficial în 1956.

După prăbuşirea celui de-al III-lea Reich nazist, în 1945, Reinhard Gehlen (1902–1979) a primit sarcina de la autorităţile americane, în 1946, de a crea un nou serviciu secret. Acesta urma să contracareze activităţile de spionaj ale blocului sovietic răsăritean.

Fostul general-maior al Wehrmachtului şi şeful biroului de contrainformaţii militare (Fremde Heere Ost - FHO) a reactivat în acest scop numeroase cadre din structurile informative naziste, membri ai SS-ului şi ai armatei. Multe dintre aceste persoane însă erau implicate activ în realizarea obiectivelor ideologice, politice şi rasiale ale regimului hitlerist. Pentru a estompa trecutul unor persoane compromise din cauza participării la Holocaust şi a ascunde infracţiunile comise, Gehlen le-a confecţionat identităţi noi.

Comisia care va cerceta trecutului BND-ului se va concentra, între altele, asupra carierelor acestor persoane compromise. „Privitor la numărul acestor persoane [în structurile BND-ului] nu pot indica un procentaj şi nici nu vreau să lansez speculaţii“, a declarat Uhrlau. „Acest aspect va fi, cu siguranţă, unul din cele mai interesante din studiul comisiei istoricilor.“

 Pe lîngă această comisie va fi creat şi un grup intern de lucru care va depista documentele legate de istoria BND-ului, după 1956. Investigaţiile istoricilor se vor concentra, în primul rînd, asupra deceniului 1946-1956, cînd a existat „organizaţia Gehlen“.