Fascinaţie fotografică

În Germania au apărut două albume cu fotografii realizate de Martin Kulinna, un fotograf artist din est, atras de Maramureşul arhaic, şi de Simon Geissbühler, diplomat elveţian la Bucureşti, care a redescoperit cimitirele evreieşti sătmărene şi maramureşene. Cei doi autori şi-au propus să salveze o anumită realitate prin intermediul imaginilor. 

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Din introducerea la albumul lui Martin Kulinna, intitulat „În spatele celor şapte munţi...“, aflăm că acesta conduce o fundaţie care şi-a propus „conservarea artei fotografice în alb-negru“. Jurnalistul André Meier, semnatarul textului introductiv (reprodus in limba germană, română şi engleză) notează că ceea ce urmăreşte Martin Kulinna nu este un simplu capriciu al unui ins nostalgic, ci un act veritabil de cultură.

Azi aproape toată lumea are un aparat electronic de fotografiat sau un telefon mobil cu care se pot face fotografii. Acum, cînd spaţiul virtual este invadat de poze colorate, Kulinna optează pentru fotografia artistică tradiţională în alb-negru. Dovada fiind albumul publicat acum de acest veritabil maestru al fotografiei artistice, precum este calificat, pe bună dreptate, şi în cuvîntul introductiv.

Albumul de faţă are o dimensiune aparte, deoarece în el sunt reproduse exclusiv imagini din Maramureş. Kulinna se apropie de oameni, de situaţii şi de peisaje, încercînd să prindă specificul unor locuri în care s-a păstrat ceva din acea lume arhaică în curs de dispariţie. El a descoperit în Maramureş ceea ce în ţările puternic industrializate s-a pierdut demult, însă fără a călca în capcana nostalgiei arborată de fotografiile publicitare din broşurile firmelor de turism.

În consecinţă ceea ce şi-a propus fotograful „nu este un circ folcloric, prezentat în alte regiuni ale lumii maselor de turişti pentru a le impresiona în setea lor după exotic“, scrie André Meier. „În fotografiile sale cele mai frumoase“, conchide acelaşi Meier, artistul „i-a ridicat“ peisajului maramureşan „un monument impresionant“.

Fascinat de nordul ţării este şi Simon Geissbühler. Vizitînd ţinutul sătmărean şi Maramureşul, diplomatul Geissbühler, care lucrează la ambasada Elveţiei din Bucureşti, descoperă o realitate uitată. Este vorba despre cimitirele evreieşti din localităţi sătmărene şi maramureşene. Pînă la declanşarea Holocaustului în aceste sate locuiau şi evrei care astăzi au dispărut. Numai puţini locuitori ai acestor sate îşi mai aduc aminte că pe vremuri aveau vecini evrei.

Geissbühler caută urmele acestora şi la găseşte doar în cimitire invadate de iarbă, în marea lor majoritate părăsite. Cu toate că Geissbühler a studiat istoria, el nu a scris o istorie a evreilor sătmăreni şi maramureşeni din localităţi ca: Agriş, Carei, Micula, Baia Mare, Şomcuta Mare, Valea Vinului, Pomi sau Sein. El a fotografiat doar urmele lăsate de populaţia evreiească, însoţindu-şi imaginile cu explicaţii din care nu lipsesc trimiterile la ororile trecutului.

Nu lipsesc nici criticile la adresa forurilor care ar avea astăzi obligaţia să se ocupe de îngrijirea şi de „conservarea“ acestor „urme“. Nu întîmplător albumul realizat de Simon Geissbühler se deschide cu un motto amar, preluat dintr-o scriere a lui Edgar Hilsenrath, autorul celebrului roman-documentar „Noaptea“ - despre viaţa de coşmar a deportaţilor din Transnistria: „Urmele au rămas. Timpul însă le va şterge şi nu va mai rămîne nimic“.

Martin Kulinna: Hinter den sieben Bergen..., Beyond the seven mountains..., În spatele celor şapte munţi..., Kerber Photo Art, Bielefeld 2011, 95 p.
Simon Geissbühler: Spuren, die vergehen. Auf der Suche nach dem jüdiscen Sathmar / Satu Mare, (Urme care dispar) Hentrich & Hentrich, Berlin 2010, 103 p.
212

Facebook comments